Conform Decretului – lege nr. 30/1990, întregul patrimoniu care a aparţinut fostului P.C.R. trece în proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor, urmând ca Guvernul să stabilească modul de folosinţă a fiecărei categorii de bunuri şi să asigure reintroducerea în circuitul public a valorilor culturale şi artistice de interes naţional.
întrucât bunurile care au format obiectul contractului nu intră în categoria celor care se reintroduc în circuitul public, nefiind cadouri sau trofee artistice, vânzarea – cumpărarea este nulă.
(Secţia comercială, decizia nr. 290/12.05.1994)
Prin sentinţa civilă nr. 3.788/19.05.1993, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta S.A.C. împotriva pârâtei S.C. “G” – S.A., ca neîntemeiată.
în motivare, se reţin următoarele:
La 14.05.1990, între S.C. “G” – S.A. şi I.A.C. – S.L.S. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, prin care ultima, în calitate de vânzătoare, a transmis un număr de 10 obiecte de mobilier cumpărătoarei-pârâte, obiecte ce au fost evaluate conform P.V. din 14.05.1990, de către o comisie de evaluare formată din reprezentanţii celor două părţi şi că acest proces verbal poartă aprobarea contabilului şef. La data de 18.05.1990 intervine predarea bunurilor, dată la care cumpărătoarea intră în posesia acestora, achitându-i reclamantei suma de 19.772 lei.
Se reţine că la data vânzării S.C. “G” – S.A. avea autorizaţie de a cumpăra, că, chiar dacă unele bunuri constituie monopol de stat, ele pot fi vândute şi, respectiv, cumpărate de persoane juridice sau fizice autorizate, pârâta depunând pentru aceasta la dosar cererea sa cu aprobarea cumpărării unor obiecte de mobilier ce au aparţinut fostului C.C. al RC.R., cerere ce poartă apostila I.A.C. “de acord cu vânzarea, dacă avem disponibil”, cu semnătura şi ştampila Ministerului Economiei Naţionale-Direcţia Generală de Producţie şi Prestări Servicii.
Cu privire la preţ, instanţa reţine că, anterior vânzării, s-a efectuat procesul-verbal de evaluare, întocmit de comisia de evaluare a l.A.C.
în legătură cu obiectul vânzării, într-adevăr cele 10 obiecte de mobilier se reţine că făceau parte din patrimoniu C.C. al P.C.R., căzând sub incidenţa Decretului-lege nr. 30/1990. Dar, în aplicarea acestui act normativ s-a dat Hotărârea Guvernului nr. 117 din 1992, potrivit căreia cadourile şi trofeele primite din ţară şi străinătate, existente în depozite, palate şi vile vor fi inventariate împreună cu Ministerul Culturii. Obiectele de valoare muzeistică, istorică, de artă şi cinegetică vor fi preluate de Ministerul Culturii şi introduse în patrimoniul naţional, iar restul cadourilor şi trofeelor vor fi valorificate de comerţul de stat prin Ministerul Finanţelor, împreună cu ministerele interesate, care vor face reevaluarea cadourilor şi trofeelor, şi că, potrivit acestui text, bunurile ce formează obiectul vânzării pot fi valorificate prin comerţul de stat, prin Ministerul Finanţelor, împreună cu ministerele interesate, ele nefiind obiecte de artă, cu valoare muzeistică şi cinegetică.
De asemenea, se reţine că Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu adresa nr. 110.089/20.02.1992 arată că operaţiunile de vânzare-cumpărare dintre reclamantă şi pârâtă s-au făcut fără respectarea prevederilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte preţul practicat şi aceleaşi măsuri se vor aplica şi în celelalte situaţii în care bunurile preluate din patrimoniul fostului P.C.R. au fost trecute în proprietatea altor persoane fizice şi juridice, fără aprobări legale, dar că prin adresa respectivă nu se specifică care dispoziţii legale au fost nesocotite.
împotriva acestei sentinţe formulează recurs reclamanta (considerat apel, în condiţiile Legii nr. 59/1993).
Prin apel se aduc critici sentinţei, legate de faptul că instanţa de fond a aplicat greşit legea, încălcându-se dispoziţiile Decretului-lege nr. 30/ 18.01.1990, prin care s-a trecut întregul patrimoniu al fostului C.C al P.C.R. în proprietatea statului şi, pe cale de consecinţă, s-a împiedicat înstrăinarea acestor bunuri, că patrimoniul respectiv a intrat sub incidenţa art. 963 şi 1310 din Codul civil, conform cărora sunt prohibite orice tranzacţii privind patrimoniul în cauză.
De asemenea, se reţine că instanţa de fond a confundat bunurile la care se referă procesul verbal de evaluare cu valorile culturale şi artistice de interes naţional, ce pot fi trecute în circuitul civil. O altă critică care se aduce sentinţei este şi aceea că este netemeinică, deoarece, deşi existau dovezi suficiente, instanţa de fond a considerat ca nefiind stabilite anumite fapte, astfel că reperele de mijloace fixe şi mobilier din patrimoniul fostului C.C al P.C.R., vândute de către S.A.C. pârâtei intimate, se apreciază că ar fi fost trecute legal în circuitul civil, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 115/ 7.03.1990, or, din conţinutul acestui act normativ rezultă că tot patrimoniul fostului partid comunist a fost repartizat numai ministerelor şi organelor centrale de stat, acestea constituind mijloace fixe şi mobilier, nu cadouri sau trofee.
Apelul este fondat.
Din actele dosarului rezultă că obiectul vânzării îl formează bunurile menţionate în procesul verbal încheiat la data de 14.05.1990, descrise de la pct. 10-11. Acest proces verbal denumeşte aceste bunuri ca fiind mobilier, iar comisia care 1-a întocmit este numită ca o comisie de evaluare. Potrivit aceluiaşi proces verbal, la valoarea de inventar se adaugă coeficientul de 1,05, stabilit de art. 4 din Decretul Consiliului de Stat nr. 208/1976, aceste bunuri neavând preţ de livrare şi, cu atât mai mult, preţ cu amănuntul, deci nu formează obiect al unei vânzări, nefiind vorba de o marfă.
De reţinut este şi faptul că la data când mobilierul a fost evaluat, în vederea vânzării către pârâtă, era în vigoare Decretul-lege nr. 30/18.01.1990, potrivit căruia întregul patrimoniu care a aparţinut fostului P.C.R. trece în proprietatea statului ca bunuri ale întregului popor, că identificarea şi preluarea în patrimoniu se face de către o comisie stabilită prin hotărâre a Guvernului, că Guvernul va stabili modul de folosire a fiecărei categorii de bunuri trecute în proprietatea statului şi că va asigura reintroducerea în circuitul public a valorilor culturale şi artistice de interes naţional.
Bunurile care fac obiectul vânzării nu intră în categoria celor ce se reintroduc în circuitul public, nefiind cadouri sau trofee artistice, fapt pentru care tribunalul va admite apelul, va schimba în totul hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii, va constata nulă vânzarea bunurilor menţionate în procesul verbal încheiat la data de 14.05.1990, cu cheltuieli de judecată, în sumă de 1286 lei.
Notă: Decretul-lege nr. 30/1990 privind trecerea în proprietatea statului a patrimoniului fostului Partid Comunist Român (publicat în Monitorul Oficial nr. 12 din 19 ianuarie 1990), a fost modificat prin Decretul nr. 102/1990 (publicat în Monitorul Oficial nr. 22 din 8 februarie 1990).
Hotărârea Guvernului nr. 115/1990 privind aplicarea Decretului-lege nr. 30/1990 în legătură cu trecerea patrimoniului Partidului Comunist Român în proprietatea statului (publicată în Monitorul Oficial nr. 148 din 30 iunie 1992), a fost modificată prin: H.G. nr. 299/1990, H.G. nr. 977/1990, H.G. nr. 315/ 1991, H.G. nr. 355/1991, H.G. nr. 368/1991, H.G. nr. 462/1991, H.G. nr. 117/ 1993, H.G. nr. 706/1994 şi H.G. nr. 445/1995.
Decretul nr. 208/1976 privind evaluarea pagubelor aduse avutului obştesc prin lipsuri sau degradări de bunuri (publicat în Buletinul Oficial nr. 63 din 5 iulie 1976), a fost abrogat prin Legea nr. 1/1992 (publicată în Monitorul Oficial nr. 4 din 20 ianuarie 1992).
