Potrivit actelor normative şi a statutului aprobat prin H.G. nr. 1.335/ 1990, filialele ROMSILVA au profil teritorial şi personalitate juridică.
Activitatea fostei gospodării economice de vânătoare şi pescuit sportiv a fost preluată de către A.G.V.P.S. Bucureşti, unitate cu personalitate juridică.
(Secţia comercială, decizia nr.7/12.01.1993)
Prin acţiunea introdusă la data de 15.01.1992, reclamanta Filiala Teritorială Buzău a R. R.A. a solicitat obligarea pârâtei G.E.V.RS. la plata sumei de 4.653 lei, despăgubiri civile, 2.511 lei, penalităţi pentru refuz nejustificat la plată, plus cheltuieli de judecată.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 4.543/26.11.1992, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, care a respins excepţia invocată de pârătă privind lipsa calităţii procesuale active a unităţii reclamate şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, în fond, a admis în parte acţiunea şi a obligat la plata sumei de 2.511 lei, penalităţi pentru refuz plată şi la 470 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că în baza A.E. 196.577/17.04.1992, reclamanta a livrat pârâtei un urs tăiat, în greutate de 190 kg., recepţionat în baza p.v. nr. 10.011/2.05.1991, a cărui contravaloare a fost refuzată la plată şi că, ulterior, datorită plăţilor efectuate fragmentat de către pârâtă, până la concurenţa cifrei finale, care de fapt reprezintă valoarea integrală a vânatului, reclamanta şi-a restrâns pretenţiile Ia suma de 2.511 lei, penalităţi şi cheltuieli de judecată, în sumă de 470 Iei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.G.V.P.S., care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică.
Din examinarea actelor din dosar, rezultă că recursul este nefondat. Astfel, corect s-a respins excepţia invocată de pârâtă ca neîntemeiată, întrucât, potrivit actelor normative şi a statutului aprobat prin H.G. nr. 1.335/ 1990, filialele R.A. a Pădurilor “Romsilva” au profil teritorial şi personalitate juridică.
Referitor la lipsa calităţii pasive a pârâtei se reţine că, în mod corect, s-a apreciat că această excepţie este neîntemeiată, întrucât activitatea fostei gospodării economice de vânătoare şi pescuit sportiv a fost preluată de către A.G.V.P.S. Bucureşti, unitate cu personalitate juridică.
S-a mai reţinut că între reclamantă şi pârâtă a intervenit un document cu valoare de contract, încheiat la 27.09.1991, în care se stipulează, printre altele, că vânatul intră în gestiunea pârâtei, este recepţionat, şi intrând în proprietatea sa, aceasta urmează a dispune de condiţiile gestionării, fără ca reclamanta să poată ridica obiecţiuni.
Se apreciază corect că vânatul împuşcat şi livrat de reclamantă pârâtei, trebuie să fie plătit, conform legii, iar refuzul la plată practicat apare ca neîntemeiat.
Faptul că ulterior pârâta nu a făcut dovada livrării animalului la export (conform dispoziţiilor date de Romsilva) unui partener contractual şi, mai apoi, însăşi efectuarea plăţii contravalorii ursului împuşcat – tot de către A.G.V.P.S. – sunt argumente în plus, care conduc la oconcluzia că motivele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, recursul declarat urmând a fi respins, în temeiul art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă.
Notă: Hotărârea Guvernului nr. 1.335/1990 privind înfiinţarea Regiei Autonome a Pădurilor „ROMSILVA” (publicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 10 ianuarie 1991), a fost abrogată prin H.G. nr. 1.112/1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. 285 din 13 noiembrie 1996).
