Regim juridic.
Fiind în prezenţa unor raporturi comerciale, se aplică prevederile art. 43 Cod comercial cu privire la data de când curg dobânzile şi la aspectul că acestea se produc de drept, nefiind necesară punerea în întârziere, conform art. 1079 Cod civil.
(Secţia comercială, decizia nr. 70/25.01.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 6.202 din 16.06.1994, a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. “I. S.” – S.A. Câmpia Turzii împotriva pârâtei S.C. “S.” – S.A. Bucureşti, şi, în consecinţă, s-a constatat că pârâta a achitat debitul în sumă de 5.940.921 lei, a fost obligată la 356.455 lei .dobândă legală de 6 % pe an, şi la 379.382 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea apelului a arătat că, potrivit prevederilor art. 1.08Îşi 1.082 Cod civil, dobânda se datora numai în prezenţa unei convenţii între părţi (iar asemenea înţelegere nu a existat), şi numai de la data punerii în întârziere, conform art. 1079 din acelaşi cod.
Instanţa de fond a acordat dobânda de 6 % pe întreaga perioadă scursă de la livrarea mărfii până la data introducerii acţiunii, invocând ca temei legal art. 43 din Cod comercial, text care nu îşi are aplicarea, neexistând o convenţie între părţi, astfel că aceasta se datorează numai de la data exigibilităţii, conform art. 1081 Cod civil.
Apelul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că, în speţă, suntem în prezenţa unor raporturi comerciale, şi nu există obligativitatea încheierii în scris a unui contract, acesta încheindu-se în baza comenzii pârâtei-apelante, urmată de executare, respectiv livrarea mărfii de către reclamanta-intimată.
în consecinţă,în cauză îşi au aplicarea prevederile art. 43 Cod comercial, cu privire la data de când curg dobânzile şi la aspectul că acestea se produc de drept, nefiind necesară punerea în întârziere, conform art. 1.079 Cod civil, iar prevederile art. 1.081 şi 1.082 nu au relevanţă, dat fiind natura comercială şi nu civilă a convenţiei.
în consecinţă, tribunalul constată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a făcut o aplicare justă a dispoziţiilor din materia dobânzilor comerciale.
Faţă de considerente, tribunalul constată că sentinţa atacată este temeinică şi legală, fapt pentru care apelul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod proc. civilă.
