Art. 1088 se referă la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, afară de regulile speciale în materie de comerţ.
întrucât în speţă este vorba de raporturi comerciale, obiectul cererii fiind reprezentat de daunele provenind din dobânzile bancare pe care apelanta le-ar fi încasat într-o anumită perioadă, este necesar a se face dovada prejudiciului astfel cauzat.
(Secţia comercială, decizia nr. 264/28.03.1996).
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 15.314/1994, reclamanta S.C. “B.” – S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. “D.” – S.A. solicitând obligarea acesteia Ia plata sumei de 360.285 lei, dobânzi şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4.481 din 8.05.1995, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins acţiunea.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. “B.” – S.A., criticile vizând modul eronat în care s-a înţeles de către instanţa de fond situaţia de fapt.
Apelanta arată că suma solicitată reprezintă dobânzile calculate la preţul avansat pârâtei-intimate pentru chioşcul comandat, care nici până în prezent nu poate fi folosit, datorită deficienţelor înregistrate, temeiul juridic al pretenţiilor fiind art. 1073, 1075 şi 1088 Cod civil.
Analizând ansamblul probator al cauzei, tribunalul constată netemeinicia apelului.
Astfel, prin contractul comercial nr. 115/1992 pârâta intimată s-a obligat să execute şi să livreze reclamantei un chioşc expoziţional.
Potrivit contractului, partea care nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate ori le execută necorespunzător poartă răspunderea materială, civilă, disciplinară, contravenţională sau penală, după caz.
Beneficiara contractului, respectiv apelanta, pretinde că partenerul contractual nu şi-a executat obligaţia comercială asumată şi solicită dobânzi, invocând dispoziţiile art. 1073 Cod civil.
Se reţine că apelanta nu a făcut dovada neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către executantul lucrării şi, cu atât mai puţin, a prejudiciului cauzat, iar art. 1088 Cod civil se referă la obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, afară de regulile speciale în materie de comerţ.
Or, în speţă ne aflăm în faţa unor raporturi comerciale, iar din susţinerea acţiunii şi a apelului rezultă că obiectul cererii l-ar reprezenta daunele provenind din dobânzile bancare ce le-ar fi încasat în perioada anilor 1992-1993, fără a se face dovada prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale şi nici a dobânzilor pe care le-ar fi perceput prin obţinerea în cont a sumei în litigiu.
în plus, prin cererea de apel s-a solicitat obligarea pârâtei intimate la îndeplinirea obligaţiei de a montării chioşcului expoziţional, deşi, potrivit art. 294 Cod proc. civilă, în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii.
Faţă de cele arătate, apelul urmează a fi respins.
