Celeritatea afacerilor comerciale impune forme cât mai sigure, cum este cazul în speţă, când, preluând marfa prin delegatul său, pârâta şi-a manifestat acordul de voinţă în realizarea raportului juridic.
Celeritatea afacerilor comerciale impune forme cât mai sigure, cum este cazul în speţă, când, preluând marfa prin delegatul său, pârâta şi-a manifestat acordul de voinţă în realizarea raportului juridic.
(Secţia comercială, sentinţa nr. 2.151/27.05.1997).
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2.370 din 4.04.1997, reclamanta S.C. “C. C.” – S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. “L. R 94” – S.R.L., solicitând ca, în baza sentinţei ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 37.770.634 lei produse livrate şi facturate sub nr. 1.149.495 din 15.12.1995 şi nr. 1.149.265 din 7.12.1995 şi cheltuieli de judecată.
în drept sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 76/1992, iar în susţinerea cererii, reclamanta se foloseşte de proba cu acte, depunând avizele de expediţie, fişele de cântar, facturile emise în vederea încasării preţului, notificarea incapacităţii de plată şi dovada achitării taxei de timbru.
Pârâta, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă, nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.
Analizând actele dosarului, raportat la poziţia procesuală a pârâtei, tribunalul reţine că reclamanta a făcut dovada livrării mărfii, iar pârâta nu justifică nedecontarea acesteia, din moment ce a acceptat facturile şi nu a formulat obiecţiuni privind cantitatea sau calitatea mărfii.
în aceste condiţii, refuzul de plată practicat apare nejustificat, acţiunea urmând a fi admisă şi pârâta obligată, potrivit art. 36 Cod comercial şi art. 1361 Cod civil, la plata sumei de 37.770.634 lei, cu titlu de preţ marfă.
Notă: Cu privire la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
