Prin natura sa juridică, clauza penală este convenţională, exprimând acordul de voinţă dl părţilor.
Este greşită obligarea la plata penalităţilor de întârziere în absenţa unei clauze penale.
(Secţia comercială, decizia nr. 300/4.04.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 4.096/1995 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantei S.C. “F.” – S.A. Zalău împotriva pârâtei S.C. “R.” – S.A. Bucureşti, dispunându-se obligarea acesteia la plata sumei de 138.666 Iei, cu titlu de preţ, la 303.061 lei, penalităţi pentru întârziere, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea hotărârii judecătoreşti susmenţionate s-a arătat că pretenţiile reclamantei sunt fondate în parte, respectiv pentru suma de 138.666 lei, reprezentând contravaloarea ambalajului neretumat, precum şi pentru penalităţile de întârziere.
Pârâta a formulat apel, criticând sentinţa ca nelegală şi netemeinică, întrucât întreg debitul principal a fost achitat, fie prin plată, fie prin restituirea ambalajului, iar sub aspectul penalităţilor pentru întârziere, acestea nu sunt datorate de societatea debitoare.
Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, constată că privitor la suma de 138.666 lei, reprezentând contravaloarea ambalajelor nerestituite de pârâta-apelantă, pretenţiile reclamantei-intimate sunt fondate.
Acest motiv invocat nu poate fi reţinut, întrucât instanţa de fond, corect, a constatat că suma de lei 138.666 lei, pretinsă de reclamantă, este dovedită.
Analizând cel de-al doilea motiv de apel, privitor la plata penalităţilor pentru întârziere, tribunalul constată că este fondat.
Prin natura sa juridică, clauza penală este convenţională, exprimând acordul de voinţă al părţilor.
în speţă, nu rezultă existenţa unui asemenea acord de voinţă al părţilor pentru neexecutarea obligaţiilor asumate.
Instanţa de fond, greşit, a obligat apelanta-pârâtă la plata penalităţilor pentru întârziere.
Urmează ca, în baza art. 296 Cod proc. civilă, să admită apelul pentru cel de-al doilea motiv invocat şi va schimba în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind plata penalităţilor de întârziere, ca nefondat.
