întrucât livrarea a avut loc prin intermediul pârâtei, care a procurat sămânţa de cartofi în discuţie de la chemata în garanţie, iar în urma însămânţării recolta a fost total compromisă, datorită viciilor ascunse ale mărfii, pentru plata de despăgubiri, date fiind raporturile contractuale stabilite între părţi, faţă de reclamantă răspunderea revine pârâtei, iar faţă de pârâtă răspunderea revine chematei în garanţie.
(Secţia comercială, decizia nr. 108/7.02.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 8.388/28.09.1994, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. “A. S.” – S.A. Tulcea, a fost obligată chemata în garnaţie S.C. R C. Tulcea să-i plătească suma de 457.248 lei, despăgubiri şi 55.892 lei, cheltuieli de judecată.
S-a admis şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta S.C. “U.” – S.A. Bucureşti şi, drept urmare, a fost obligată chemata în garanţie S. C. P. C. Tulcea să-i plătească 43.265 lei, cheltuieli de judecată.
în motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că prejudiciul pe care 1-a suportat reclamanta prin însămânţarea unei suprafeţe de 9,5 ha cu cartofi – sămânţă, de calitate necorespunzătoare, se datorează efectiv culpei chematei în garanţie, care a livrat cartofi cu vicii ascunse, pârâtei, fapt ce a dus la compromiterea recoltei reclamantei.
Deşi s-a reţinut că livrarea cartofilor s-a făcut către pârâtă, iar pârâta către reclamantă, totuşi chemata în garanţie a fost obligată direct la plata despăgubirilor către reclamantă.
S-a mai obligat chemata în garanţie şi la cheltuieli de judecată, atât către reclamantă, cât şi către pârâtă, cu sumele arătate.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, cerând desfiinţarea ca netemeinică şi nelegală, deoarece, deşi i s-a admis acţiunea, instanţa a stabilit valoarea pretenţiilor cu mult sub paguba reală suferită, respectiv 5.623.510 lei, conform cu creşterea ratei inflaţiei, aşa cum a şi stabilit expertul la 31.07.1993. De nicăieri nu rezultă că şi-ar fi limitat pretenţiile la 457. 248 lei, cum eronat a stabilit instanţa de fond.
Cere instanţei verificarea actelor, desfiinţarea sentinţei atacate şi obligarea pârâtei la suma arătată drept daune, cu cheltuielile de judecată, în sumă de 91.130 lei. Precizează că per total pretenţiile se ridică la suma de 6.500.476 lei.
Prin întâmpinare la cererea de apel, pârâta arată că din toate actele dosarului rezultă că sămânţa de cartofi în discuţie a fost achiziţionată de la S. C. R C. Tulcea (chemata în garanţie), răspunderea pentru daunele cauzate reclamantei revine acesteia, oricare ar fi ele, chiar majorate, aşa cum se precizează în apel. Cere exonerarea de plată a unităţii sale, neavând nici o culpă pentru daunele cauzate reclamantei, cum s-a reţinut şi de instanţa de fond prin sentinţa atacată.
Apelul apare fondat.
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, tribunalul constată că în baza relaţiilor de livrare stabilite între părţi, reclamanta a însămânţat o cantitate de 31.180 kg cartofi soiul “S.”, pe o suprafaţă de 9,5 ha, cartofii provenind de la unitatea producătoare – S. C. P. C. Tulcea, chemata în garanţie. Livrarea a avut loc prin intermediul pârâtei, care a procurat sămânţa de cartofi de la chemata în garanţie. în urma însămânţării, recolta a fost total compromisă, cartofii având vicii ascunse, lucru ce a fost constatat prin procese verbale legal întocmite.
Iniţial, reclamanta a pretins pagube în sumă de 457.248 lei, ulterior majorându-şi pretenţiile pe care le apreciază la suma de 7.714.688 lei, conform ratei inflaţiei.
în speţă, s-a efectuat şi o expertiză contabilă de către expertul F. I. care, ţinând seama şi de raporturile legale dintre părţi, stabileşte, în funcţie de rata inflaţiei la data de 31.07.1993, datoria pârâtei faţă de reclamantă la suma de 5.623.351 lei.
Din procesul verbal de constatare nr.55/20.05.1991, încheiat în condiţii de opozabilitate cu reprezentanţii tuturor părţilor (inclusiv ai S. C. P. C. Tulcea – chemata în garanţie în cauză), rezultă că soiul de cartofi “S.”, deşi a fost livrat cu proces-verbal de constatare şi certificat de calitate, la verificarea din data respectivă “a prezentat vicii ascunse de degradare, îmbătrânire fiziologică, incapacitate de producţie, încolţire şi energie germinativă scăzute”, situaţie în care rezultă, fără putinţă de tăgadă ,că, culpa pentru daunele produse reclamantei aparţine în exclusivitate S. C. P. C. Tulcea, chemata în garanţie.
Date fiind raporturile contractuale stabilite între părţi, tribunalul reţine că faţă de reclamantă, răspunderea revine pârâtei, iar faţă de pârâtă, răspunderea reVine chematei în garanţie.
Astfel fiind stabilită răspunderea faţă de părţile în cauză, având în vedere şi raportul de expertiză contabilă, tribunalul constată că acţiunea precizată apare întemeiată în parte, pârâta urmând să-i plătească reclamantei suma de 5.623.510 lei, despăgubiri, cu 931.897 lei, cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Urmează a se admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă şi, în consecinţă, chemata în garanţie urmează să plătească pârâtei suma de 5.623.351 lei despăgubiri şi 931.897 lei, daune echivalente, cu cheltuielile de judecată plătite de pârâtă reclamantei şi 43.724 lei, cheltuieli de judecată echivalente cu taxa de timbru pentru chemarea în garanţie.
