Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 au un caracter dispozitiv, situaţie în care, în absenţa unei clauze penale, nu se pot acorda penalităţi de întârziere.
(Secţia comercială, decizia nr. 855/29.10.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 437, pronunţată la 22.01.1996, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. “C.” – S.A. împotriva pârâtei S.C. “B. O.” – SA, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 435.538 lei, contravaloare marfă, 168.551 lei, penalităţi întârziere şi cheltuieli de judecată.
Pentru a da această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, deşi pusă în întârziere, pârâta nu a achitat contravaloarea mărfii primită de la reclamantă, iar pentru întârzierea în achitarea mărfii datorează şi penalităţi de întârziere, în baza Legii nr. 76/1992.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta, în motivarea apelului se arată că pârâta a achitat contravaloarea mărfurilor, iar privitor la penalităţi, acestea nu sunt datorate, între părţi neexistând un contract care să conţină o clauză penală.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care recunoaşte că în luna ianuarie 1996 apelanta a achitat contravaloarea mărfii, precum şi cheltuielile de judecată, iar în ceea ce priveşte penalităţile, arată că acestea sunt datorate, conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/1992 şi a Deciziilor .
Apelul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se reţine că apelanta a achitat intimatei contravaloarea mărfurilor, prcum şi cheltuielile de judecată la care a fost obligată prin sentinţă.
în ceea ce priveşte obligarea apelantei la plata penalităţilor de întârziere, sentinţa este netemeinică şi nelegală, faţă de împrejurarea că între părţi nu a intervenit un contract prin care acestea să fi prestabilit o clauză penală, în lipsa căreia pârâta-apelantă nu putea fi obligată la plata penalităţilor de întârziere.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 18/27.02.1996, reţine că: “caracterul imperativ sau dispozitiv al art. 7 din Legea nr. 76/1996 este o problemă de interpretare a legii, nu de constituţionalitate, fiind deci de competenţa instanţelor judecătoreşti”.
Deci, Curtea Constituţională a stabilit că este de competenţa instanţelor judecătoreşti să interpreteze legea, respectiv caracterul imperativ sau dispozitiv al art. 7 din Legeanr. 76/1992. Or, tribunalul apreciază prevederile art. 7 ca având caracter dispozitiv, penalităţile neputându-se acorda de drept, în lipsa unei clauze penale convenite de părţi.
Notă: Referitor la Legea nr. 76/1992, a se vedea nota de la speţa nr. 12.
