Din facturile reclamantei nu rezultă menţiunea „ ambalaj la schimb, nu se facturează”, ceea ce denotă că între părţi nu s-a încheiat nici o înţelegere cu privire la restituirea ambalajelor, acestea fiind facturate.
(Secţia comercială, decizia nr. 346/3.03.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 2.567/3.03.1997, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. „T”-S.A., pârâta S.C. „C-S.A. fiind obligată la plata sumei de 212.400 lei, cu titlu de daune, la plata sumei de 121.069 lei, penalităţi de întârziere şi 11.000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. „C”-S.A., solicitând desfiinţarea sentinţei ca fiind netemeinică şi nelegală şi, pe fond, respingerea acţiunii.
In motivarea apelului a arătat că pretenţiile intimatei-reclamante se referă la mărfurile şi ambalajele livrate de aceasta loco magazinului cu facturile nr. 50398112/16.02.1995,504019/8.03.1995 şi nr. 5040067/14.03.1997, suma neachitată de 212.400 lei, reprezentând ambalajul facturat de furnizor şi care a fost predat magazinului prin ambalaj de schimb.
Apelanta a mai arătat că magazinul a restituit delegatului intimatei, în locul bidoanelor PVC de 1/60, bidoane goale de aceeaşi natură, conform practicii uzuale şi înţelegerilor contractuale intervenite. De asemenea, apelanta a mai arătat că intimata-reclamantă nu poate face dovada că a predat magazinului atât marfa, cât şi ambalajul, fără a primi ambalaj la schimb, întrucât pe actele sale de livrare, dar mai ales pe fişele sale de recepţie a mărfii, s-a făcut menţiunea că ambalajele au fost restituite. A mai arătat că delegatul furnizorului a primit un exemplar din fişa de recepţie, care se referă la facturile în litigiu.
Analizând actele şi lucrările cauzei, tribunalul apreciază că nu pot fi reţinute motivele invocate de apelantă, în sensul că suma de 212.400 lei nu este datorată, întrucât aceasta reprezintă contravaloare ambalaj, care însă a fost predat (restituit) prin „ambalaj la schimb”.
Astfel, deşi apelanta a făcut vorbire că a restituit delegatului intimatei-reclamante, în locul bidoanelor PVC de 1/60, bidoane goale de aceeaşi natură, conform practicii uzuale şi înţelegerilor contractuale, nu a depus la dosar nici un fel de act din care să rezulte practica instituită şi nici convenţia încheiată cu intimata-reclamantă, cu privire la restituirea ambalajelor.
Dacă între părţi ar fi existat o asemenea practică şi o înţelegere contractuală, atunci intimata-reclamantă avea obligaţia că în facturile emise pentru încasarea contravalorii produselor livrate să facă menţiunea „ambalaj la schimb, nu se facturează”. Or, din facturile emise de aceasta nu rezultă o asemenea menţiune, ceea ce denotă că între părţi nu s-a încheiat nici o înţelegere cu privire la restituirea ambalajelor, acestea fiind facturate.
în ceea ce priveşte fişele de recepţie nr. 41.790/17.02.1995 şi nr. 42.591/ 15.03.1995, întocmite de apelantă, şi în care s-a făcut menţiunea „ambalaj retumat (restituit) furnizorului”, nu pot fi luate în consideraţie, acestea fiind acte unilaterale, întocmite numai de reprezentanţii apelantei, nefiind semnate de reprezentantul intimatei.
Faţă de considerentele expuse mai sus, tribunalul constată că apelul este nefondat, urmând să-1 respingă.
