Sancţiunea neexecutării obligaţiei de către una din părţi în cazul unui contract cu imediată este rezoluţiunea şi nu rezilierea.
I.C.C.J., Secţia comercială decizia nr. 103 din 21 ianuarie 2009,
www.scj.ro
Prin sentinţa civilă nr. 865 din 20 septembrie 2007, Tribunalul Ialomiţa, Secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta SC
E.N.B. SRL Medgidia în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Slobozia, a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 355 din 29 ianuarie 2001 din culpa comună a părţilor şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.617,87 lei actualizată sau să predea contravaloarea în carne de pui calitatea I (pui cu cap şi picioare, congelaţi), împreună cu dobânda comercială legală şi cu cheltuielile de judecată aferente în valoare de 1.942 lei.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 355/2001 din culpa pârâtei şi obligarea acesteia să-i predea reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I cu cap şi picioare congelaţi sau de a restitui contravaloarea mărfii în sumă de 16.921,5 lei actualizată cu începere de la 8 iunie 2006 şi dobânda comercială aferentă.
S-a mai reţinut că reclamanta a achiziţionat de la pârâtă, în temeiul contractului, carne de pui calitatea I cu cap şi picioare congelaţi pentru care a achitat suma de 49.998,09 lei, Ia un preţ de 2,90 lei/kg plus TVA, că a mai convenit cu furnizoarea SC A. SA Slobozia să îi
păstreze marfa până la data de 30 iunie 2006 şi că s-a încheiat pentru
aceasta procesul-verbal nr. 3760 din 8 iunie 2006. In continuare s-a reţinut că marfa nu a fost ridicată la termenul limită, că în perioada 4 -23 octombrie 2006, reclamanta a ridicat de la sediul pârâtei numai cantitatea de 8.653 kg şi că furnizoarea i-a calculat pentru marfa ridicată un preţ de 4,90 lei/kg plus TVA, valorând în final 48.694,46 lei potrivit facturii nr. 6214260 din 30 octombrie 2006.
Tribunalul a reţinut că ambele părţi se fac vinovate de situaţia creată, că reclamanta nu s-a mai interesat de ridicarea mărfii şi că pârâta la rândul ei nu şi-a înregistrat în factura iniţială nr. 6212195 din 8 iunie 2006, când preţul era de 2,90 lei/kg plus TVA. Pentru acestea s-a apreciat că se impune rezilierea contractului părţilor din culpă comună, că urmează a se face o diferenţă între sumele care trebuie a fi restituite şi că suma pe care o va achita pârâta va fi actualizată, ei trebuind a i se adăuga dobânda legală cu începere de la
data introducerii acţiunii şi până la plata integrală. In final s-a reţinut că pârâta va preda reclamantei came de pui, calitatea I cu cap şi picioare, congelaţi la valoarea echivalentă a sumei de 15.617,87 lei, ultima având dreptul de a opta între primirea mărfii sau primirea contravalorii ei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate şi pe fond rezilierea contractului părţilor din culpa pârâtei şi obligarea acesteia să-i predea cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I, cu cap şi picioare, congelaţi sau să achite contravaloarea mărfii în sumă de 16.921,5 lei actualizată de la 30 iunie 2006 şi dobânda comercială aferentă.
Instanţa de apel reţine că reclamanta cumpărătoare a achitat în întregime contravaloarea mărfii susmenţionate prin O.P. nr. 574 din 8 iunie 2006, că în aceeaşi zi a încheiat şi un proces-verbal de custodie cu furnizoarea care s-a obligat să îi păstreze marfa până la data de 30 iunie 2006 şi că după împlinirea termenului fixat, în luna octombrie a anului 2006, reclamantei i s-a adus la cunoştinţă că preţul produsului s-a modificat, devenind de 4,90 lei/kg.
In aceste condiţii pârâta întocmeşte o altă factură cu nr. 6214260 din 30 octombrie 2006 în care consemnează că pentru preţul care i s-a achitat la data de 8 iunie 2006 poate livra în prezent numai cantitatea de 8.653 kg pui.
Reţine poziţia procesuală a reprezentantului pârâtei în faţa instanţei de apel, respectiv declaraţiile acestuia referitoare la caracteristicile calitative ale mărfii şi la împrejurarea că o asemenea marfa nu putea să rămână timp îndelungat în depozitele sale fară a se altera, fapt ce a condus la valorificarea sa prin înstrăinarea către alt beneficiar.
Aşadar, cu nesocotirea dispoziţiilor art. 969 – 970 C. civ. şi după împlinirea termenului fixat în procesul-verbal de custodie al mărfii, pârâta a refuzat să îşi mai îndeplinească obligaţiile contractuale de predare a produselor al căror preţ i-a fost achitat de către reclamanta cumpărătoare.
în lipsa acordului de voinţă al părţilor, instanţa apreciază că un alt preţ în afara celui de 2,90 lei/kg, stabilit iniţial la data de 8 iunie 2006, nu poate fi avut în vedere. Nu pot fi primite pretenţiile pârâtei care, fară a formula o cerere reconvenţională în cauza dedusă judecăţii, solicită în apel să i se plătească cheltuielile de depozitare a mărfii.
Prin decizia nr. 149 din 8 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentinţa atacată şi, pe fond, a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus rezoluţiunea contractului nr. 355 din 29 ianuarie 2001 din culpa pârâtei şi a obligat pârâta să predea reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui (nevirată) sau să restituie reclamantei contravaloarea mărfii, în cuantum de 16.921,5 lei, împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 30 iunie 2006 şi până la plata efectivă a sumei. De asemenea a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SA Slobozia.
Ulterior, prin încheierea din 24 iunie 2008 a admis cererea reclamantei şi a dispus îndreptarea menţiunilor din dispozitivul deciziei în sensul că se va consemna „Obligă pârâta să predea reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I, cu cap şi picioare, congelaţi”.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA Slobozia, solicitând admiterea recursului şi, în final, respingerea
cererii reclamantei. In motivarea recursului se susţine că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, deşi prin cererea de chemare în judecată şi prin cea de apel, reclamanta a solicitat rezilierea contractului încheiat între părţi, instanţa de apel a pronunţat rezoluţiunea respectivului contract.
Pârâta a declarat recurs şi împotriva încheierii din 24 iunie 2008.
In motivarea acestui recurs se susţine că încheierea atacată are un conţinut ambiguu, întrucât nu rezultă nici din considerentele şi nici din dispozitivul acesteia, care este textul din decizie care se înlocuieşte cu propoziţia din încheiere.
Examinând recursul declarat de pârâtă împotriva ambelor hotărâri, prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că acesta nu este fondat. Motivul invocat în recursul împotriva deciziei menţionate, şi care poate fi încadrat în cel prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat întrucât, în mod legal, instanţa de apel a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare dintre părţi, având în vedere că este vorba de un contract cu executare imediată şi nu unul cu exe
cutare succesivă, iar sancţiunea neexecutării obligaţiei de către una din părţi este rezoluţiunea contractului şi nu rezilierea.
Nu este fondat nici motivul invocat în recursul împotriva încheierii, din 24 iunie 2008, de completare a dispozitivului deciziei, întrucât instanţa a procedat cu respectarea prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. la îndreptarea menţiunilor dispozitivului deciziei, luând în considerare că, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei, cantitatea de pui la predarea căreia a fost obligată pârâta era determinată prin „pui calitatea I, cu cap şi picioare congelaţi”. Având în
vedere cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
