C. Civ.. art. 1299
Cu privire la contractul încheiat de părţi, din care s-a născut pretenţia reclamantei constând în diferenţa de preţ şi penalităţi de întârziere. Tribunalul arbitral a considerat că este vorba iniţial despre un contract de vânzare-cumpărare după greutate (se vând 7.363 tone agregate de carieră la preţul de 9 euro’tona + TVA), însă prin actul adiţional acesta a devenit un contract de vânzare-cumpărare cu grămada (preţul este stabilit global, şi nu pe unitate de măsură: se vând 7.363 agregate de carieră la preţul de 66.267 euro + TVA), iar aetul adiţional la contract, încheiat în 31 iulie 2006. are valoarea unui proces-verbal de prcdarc-primire între părţi şi întrucât cumpărătorul, la acea dată. a semnat actul adiţional tară obiecţii, se prezumă că acesta şi-a însuşit din punct de vedere cantitativ şi calitativ cele 7.363 tone agregate de carieră, adică şi-a individualizat-o, aceasta fiind de altfel întreaga cantitate disponibilă la momentul respectiv în gestiunea vânzătorului. în consecinţă, fiind vorba de un contract de vânzare-cumpărare cu grămada, dreptul de proprietate se transmite odată cu acordul de voinţă al părţilor, iar riscul pierderii fortuite se suportă potrivit dreptului comun, conform dispoziţiilor art. 1299 C. civ., de cătrc cumpărător, ca nou proprietar.
Mai mult decât atât, fiind vorba de un contract de vânzare-cumpărare cu grămada, instanţa nu poate reţine ca reprezentând o culpă a reclamantei refuzul de a storna factura pentru cantitatea facturată neridicată, deoarece. în cazul acestei vânzări cu grămada, executarea contractului se producc uno iclti.
în consecinţă, în privinţa datoriei restante rămase din debitul principal, cât şi a penalităţilor de întârziere. Tribunalul arbitral a reţinut că reclamanta este îndreptăţită a le cere. deoarece ea şi-a respectat obligaţiile contractuale, a pus Ia dispoziţie cantitatea de agregate de carieră la care părţile s-au înţeles, respectiv 7363 tone, din care pârâta a plătit preţul în parte.
în consecinţă, acţiunea reclamantei a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata restului de preţ şi a penalităţilor de întârziere.
Sentinţa arbitrală nr. 312 din 17 decembrie 2009
