Culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale, atrage rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, conform dispoziţiilor art. 1020 -1021 C. civ.
Prin sentinţa nr. 5050/1998, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, excepţia nulităţii absolute a convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată la 13.06.1995 şi a admis acţiunea, dispunând rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 13.06.1995 privind spaţiul comercial situat în str. Lânăriei, sector 4, Bucureşti, repunând pe reclamanta S.C. “N.C.”-S.R.L. Bucureşti şi pe pârâta “E.E.” – S.R.L. Bucureşti în situaţia anterioară. A obligat pârâta la plata sumei de 62.294.960 lei, reprezentând contravaloare lipsă folosinţă spaţiu pe perioada 13.06.1995 – 1.06.1998 şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul comercial, obligând-o şi la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, au fost avute în vedere lucrările dosarului, faptul că pârâta nu a achitat preţul stipulat în convenţia de vânzare-cumpărare.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel S.C. “E.E.” – S.R.L., criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de fond, printr-o greşită apreciere a probelor a considerat că S.C. “E.E.” – S.R.L. nu şi-a achitat obligaţiile contractuale, respectiv plata preţului, cererea sa fiind prematură faţă de faptul că ratele urmau a fi achitate după racordarea spaţiului comercial la apă şi curent.
Analizând materialul probator, Curtea apreciază apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
A rezultat din probatoriul administrat, faptul că, în afară de avans, apelanta nu a achitat diferenţa de preţ, încălcându-se prevederile contractuale.
Cu privire la critica vizând faptul că ratele urmau a fi plătite după 6 luni de la racordarea spaţiului la curent şi apă, Curtea a reţinut că apelanta a intrat în posesia spaţiului comercial, după încheierea contractului, iar din analiza clauzelor contractuale nu a rezultat obligaţia intimatei de a asigura racordarea la energie electrică şi apă.
Apelantei în calitate de consumator îi revenea obligaţia obţinerii aprobărilor necesare şi racordării efective la curent şi apă.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut culpa pârâtei în neexecutarea obligaţiilor contractuale, dispunând rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare conform art. 1020 -1021 C. civ.
Prin urmare, apelul fiind nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 C. pr. civ., urmează a fi respins.
NOTĂ: Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie – secţia comercială, prin decizia nr. 409/2001, prin anularea recursului declarat de pârât, ca netimbrat. (M.P.)
