Convenţia de la Viena din 19801), art. 53 C. com., art. 43
Pretenţiile reclamantei au ca obiect plata preţului mărfurilor pretins predate pârâtei în perioada 27 iunie 2006 – 31 octombrie 2006. despre care afirmă că nu i s-a plătit preţul, plus un lot executat şi neexpediat şi pe care susţine că nu l-a putut valorifica în alt mod. rezultate din contractul încheiat cu pârâta privind vânzarea-cumpărarea unor mărfuri din oţel.
Cu scrisorile de transport internaţional anexate la acţiunc, reclamanta a făcut dovada că a predat mărfurile din oţel facturate cu facturile anexate scrisorilor de transport.
Rcciamanta a făcut dovada predării mărfii şi a valorii acesteia (cu scrisorile de transport internaţional şi facturile însoţitoare), însă pârâta nu a tăcut dovada plăţii mărfii. Pârâta refuză să facă plata, invocând fie prejudicii ale clienţilor săi suferite din cauza reclamantei, carc a refuzat să execute comenzi ale acestora şi a crcscut nejustificat preţul mărfurilor, fie impedimente crcate clicnţilor săi. fără a arăta însă în ce constau, ori pagube serioase ale clienţilor rezultate din nerespectări de către reclamantă a obligaţilor asumate, fără însă a arăta în ce constau prejudiciile clicnţilor pârâtei, cum au fost cauzate şi întinderea lor. Tot astfel, nu sunt indicate „impedimentele” ori care sunt „pagubele serioase” pc care le-au suferit clienţii, în ce constau, cum au fost provocate şi de sunt imputabile reclamantei sau ce „obligaţii” nu şi-a onorat reclamanta care ar justifica refuzul de plată a preţului în litigiu. Prin urmare, motivele invocate nu au nicio legătură cu refuzul pârâtei de plată. Astfel, privitor la refuzul reclamantei de a executa uncie comenzi ale clienţilor, nu precizează despre ce comenzi a fost vorba, dacă au existat în realitate şi dacă reclamanta putea şi avea obligaţia să le execute ori că preţurile au crcscut ncjustificat faţă de clienţii pârâtei, preţuri ncîncasatc şi la ce mărfuri ar fi fost aplicate. Din corespondenţa părţilor nu rezultă că pârâta nu ar fi primit marfa predată de reclamantă, că această marfă ar fi avut lipsuri cantitative sau calitative ori că reclamanta ar fi practicat preţuri neconvenite sau vreun alt motiv care să justifice refuzul de plată. In atare situaţie, în acord cu dispoziţiile art. 53 din Convenţia de la Viena privind vânzarea internaţională de mărfuri din 1980, convenţie Ia carc România este parte din 1992 şi reprezintă dreptul românesc al vânzării-cumpărării internaţionale, pârâta a fost obligată la plata preţului refuzat ncjustificat.
întrucât pârâta nu a plătit nejustificat la scadenţe facturile pentru mărfurile primite şi deoarece creanţele comerciale sunt producătoare de dobânzi (art. 43 C. com. român), a fost obligată la plata dobânzii legale de 6%, conform O.G nr. 9/2000. de la scadenţa fiecărei facturi, conform art. 4 din contract (condiţii de plată), până la plata debitului.
Sentinţa arbitrală nr. 21 din 7 februarie 2008
