Contract depozit Contracte


Contract de depozit.Liberarea de obligatia de pastrare a bunului lasat in depozit.Conditiile de solicitare din partea depozitarului a contravalorii chiriei

In cazul in care depozitarul instraineaza bunurile incredintate, fara consimtamantul proprietarului, acesta raspunde pentru neindeplinirea obligatiei de pastrare, singura modalitate de obligare a deponentului de a-si ridica marfa fiind obtinerea unei hotarari judecatoresti sau recurgerea la oferta reala urmata de consemnatiune.

Contractul de depozit este cu titlu gratuit, depozitarul trebuind sa faca dovada stipularii in contract a platii vreunei sume sau a unui alt avantaj.

Tribunalul Vâlcea-Secţia comercială şi de administrativ, Sentinta nr.1175/14.10.2009

Reclamanta SC AG SA Galati a solicitat obligarea paratei SC CV SA Valcea la plata contravalorii marfii lasate in custodie, in suma de 47.126.27 EURO, iar la randul sau parata a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii chiriei in cuamtum de 60.207.86 lei, aferenta spatiului ocupat de marfa depozitata de catre SC AG SA Galati.

In motivarea cererii principale, reclamanta a aratat ca a lasat in custodia paratei mai multe sortimente de tabla, care in parte a fost instrainata de catre parata, fara consimtamantul acesteia, iar alta parte se afla in stare avansata de degradare, din cauza conditiilor improprii de pastrare.

La randul sau, prin cerere reconventionala, parata solicita instantei obligarea paratei la plata contravalorii chiriei pentru spatiul ocupat de marfa reclamantei, conform facturilor depuse la dosar.

Cu privire la cererea principala, instanta a retinut urmatoarele:

Parata a invocat in aparare ca actiunea de instrainare a marfii aflate in custodie a fost consecinta atitudinii reclamantei, care nu si-a ridicat marfa ce devenise nevandabila, cu toate ca i s-a solicitat in nenumarate randuri acest lucru de catre parata, potrivit adreselor aflate la dosar.

Intr-adevar, parata a solicitat reclamantei ridicarea marfii depozitate, insa, in speta, ne aflam in prezenta unui contract de depozit fara termen, astfel ca singura cale legala de obligare a deponentului de a-si ridica marfa, in lipsa stipularii unui termen, era obtinerea unei hotarari judecatoresti, in sensul obligarii proprietarului de a-si indeplini aceasta obligatie, cu posibilitatea platii de daune-interese in favoarea depozitarului.

Parata nu a recurs la calea legala mentionata mai sus, pentru liberarea sa de obligatia de pastrare a marfii din litigiu, ci a procedat la vanzarea acesteia, lucru la care nu era indreptatita in calitate de depozitar.

Mai mult, aceasta putea recurge la procedura ofertei reale urmate de consemnatiune, potrivit dispozitiilor art. 1114-1121 si art.586-590 Cod procedura civila.

In aceste conditii, reclamanta are dreptul de a solicita instantei plata contravalorii marfii depozitate si instrainate abuziv de catre deponenta parata.

Referitor la cuantumul despagubirilor, instanta a constatat ca ne aflam in ipoteza neexecutarii obligatiei de restituire din partea paratei, ca depozitar, care a instrainat fara drept lucrurile reclamantei, conditii in care se impune restituirea prin echivalent la valoarea bunurilor din momentul restituirii, iar nu din momentul constituirii depozitului.

Pentru stabilirea valorii marfii depozitate raportata la momentul prezent, s-a avut in vedere calitatea marfii asa cum trebuia pastrata, in conditii normale, care sa nu pricinuiasca deteriorarea acesteia, avand in vedere obligatia de pastrare ce incumba depozitarului, potrivit dispozitiilor art. 1599 Cod civil.

Mai mult, prin adresa nr. 121/1.08.2005, prin care parata insasi face inventarierea marfii din litigiu, bunurile nu sunt identificate sub aspectul calitatii, iar in situatia in care prin contract nu s-au stabilit conditiile in care bunurile trebuiau restituite, depozitarul raspunde pentru degradarea acestora.

In consecinta, nici tabla subtire identificata de expert, nu poate fi restituita, in conditiile in care aceasta este inutilizabila, fiind corodata in intregime.

Referitor la cererea reconventionala, instanta a retinut urmatoarele:

Contractul de depozit invocat de ambele parti ca temei al cererii principale si reconventionale, este un contract unilateral, care da nastere unor obligatii numai in sarcina depozitarului, contract cu titlu gratuit prin natura sa, asa cum prevad dispozitiile art. 1600 alin.2) Cod civil.

Prin urmare, depozitarul, daca pretinde vreo suma de bani sau un alt avantaj patrimonial pentru serviciile prestate, trebuie sa dovedeasca stipularea in contract a acestor plati.

Cum parata nu a facut aceasta dovada si nici a imprejurarii ca ar desfasura cu titlu profesional o astfel de activitate, nu se poate retine caracterul oneros al contractului de depozit incheiat intre parti.

Mai mult, daca ulterior incheierii contractului, parata ar fi considerat ca in sarcina reclamantei s-ar fi nascut o astfel de obligatie, aceasta obligatie trebuia sa derive din vointa comuna a partilor, situatie care nu se regaseste in speta de fata.

In aceste conditii, cererea reconventionala referitoare la plata chiriei pentru suprafata ocupata de marfa depozitata de reclamanta a fost respinsa ca neintemeiata.