Contract internaţional de asigurare a autovehiculelor.


Autovehicul folosit în transportul extern de mărfuri.

Regim juridic.

Potrivit Convenţiei pentru reglementarea raporturilor privind asigurarea autovehiculelor folosite în transportul extern de mărfuri, în cazul producerii evenimentului asigurat, I.T.A. sau conducătorii auto procedează la înştiinţarea ADAS din străinătate, în vederea constatării şi evaluării pagubelor, astfel cum prevede paragraful 43 din Regulamentul nr. 17/1976.

Potrivit Convenţiei pentru reglementarea raporturilor privind asigurarea autovehiculelor folosite în transportul extern de mărfuri, în cazul producerii evenimentului asigurat, I.T.A. sau conducătorii auto procedează la înştiinţarea ADAS din străinătate, în vederea constatării şi evaluării pagubelor, astfel cum prevede paragraful 43 din Regulamentul nr. 17/1976.

Paragraful 17(1) din aceeaşi convenţie stabileşte obligaţia pentru ADAS de a acorda /. T.A. despăgubirile cuvenite, în termen de o lună din momentul când s-au primit toate actele probatorii necesare lichidării pagubei.

(Secţia comercială, decizia nr. 519/28.11.1990)

I.T.A.Bv. a solicitat obligarea Centralei ADAS B. la plata sumei de 69.991 lei, în vederea acoperirii pagubei cauzată ca urmare a accidentului de circulaţie produs în R.F.G. la data de 30.06.1988, cu auto 21-B-1563, pentru care pârâta a plătit, la 26.07.1989, în valută, despăgubiri echivalente cu suma de 315.485 lei.

Invocând convenţia încheiată pentru reglementarea raporturilor privind asigurarea autovehiculelor folosite în transportul extern de mărfuri, I.T.A.Bv. a confirmat încasarea sumei de 245.494 lei pentru acoperirea prejudiciului creat în urma accidentului şi a solicitat obligarea pârâtei la diferenţa dintre valoarea reală a pagubei de 315.485 lei şi suma achitată.

Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.303/15.06.1990 a respins acţiunea, reţinând că suma de 69.991 lei nu este datorată de ADAS, că această sumă a fost recuperată de C.T.A.B., care urmează să-şi regleze contul cu I.TA.Bv.

l.TA.Bv. a declarat recurs, prin care a formulat critici împotriva sentinţei civile nr. 1.303/15.06.1990, în partea care se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată aferente sumei pretinse prin acţiune, datorită neobservării faptului că suma de 27.478 lei a fost achitată la data de 27.02.1990, precum şi datorită aprecierii greşite asupra diferenţei de 27.411 lei, care, până Ia reglarea contului cu C.T.A.B., constituie prejudiciu pentru I.T.A.Bv.

Recursul este fondat.

Paragraful 17(1) din aceeaşi convenţie stabileşte obligaţia pentru ADAS de a acorda I.T.A. despăgubirile cuvenite, în termen de a lună din momentul când s-au primit toate actele probatorii necesare lichidării pagubei.

Analizând dacă ADAS a fost împiedicată să plătească sumele cuvenite recurentei din cauze care-1 privesc pe asigurat, mai precis datorită necomunicării actelor necesare probării evenimentului şi a cuantumului despăgubirii, se constată că, în adevăr, între părţile în litigiu a existat corespondenţă pentru lămurirea unor aspecte legate de întinderea pagubei, dar acestea sunt anterioare primei plăţi efectuată la data de 16.10.1988.

Este, de asemenea, adevărat că în circuitul sumei achitată la ADAS a intervenit şi C.T.A.B., care a remis cei 191.605 lei, achitaţi cu dispoziţia de plată nr. 2.178/1988, cu întârziere, însă această împrejurare nu justifică reţinerea sumei de 27.478 lei până la data de 27.02.1990, când a avut loc decontarea faţă de C.T.A.B., în temeiul aceloraşi acte (aflate la dosarul de daune, întocmit pentru auto 21 -BV-1563 şi prezentat la solicitarea tribunalului de ADAS B).

De observat că explicaţia sumelor achitate şi a celor primite sau necuvenite recurentei datorită aplicării cursului de revenire sau a reţinerii comisionului, nu a fost dată la conciliere, când o parte din suma cuvenită recurentei era achitată.

Ca urmare, criticile formulate în recurs sunt întemeiate numai în ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată aferente sumei de 27.478 Iei, care, deşi datorată, a fost achitată după sesizarea instanţei.

în ce priveşte diferenţa până la suma solicitată, întrucât aceasta reprezintă comision cuvenit firmei din R.F.G. şi diferenţa rezultată din cursuri valutare diferite aplicate de ADAS şi I.T.A., criticile privind neacordarea cheltuielilor de judecată, sunt nefondate.

Regularizarea acestor sume realizându-se cu C.T.A.B., se impunea ca, anterior introducerii acţiunii, să se stabilească sumele decontate în contul obligaţiilor ce reveneau ADAS.

în consecinţă, potrivit art. 312 pct. 2 Cod proc. civilă, recursul se va admite, iar sentinţa se va modifica, potrivit dispozitivului.

Notă: Regulamentul nr. 17 din 1976 privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, a fost aprobat prin Ordinul nr. 137/1976 al Ministerului Finanţelor.

Activitatea de şi reasigurare în România este reglementată de Legea nr. 136/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 303 din 30 decembrie 1995.

Hotărârea Guvernului nr. 848/1997 şi Ordinul nr. 2436/26.11.1996 reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule.