Conform art. 22 şi 24 din SMGS, cărăuşul răspunde pentru faptul că nu a păstrat integritatea mărfii preluată pentru transport, prin plata de despăgubiri, calculate la valoarea mărfii, din factura externă.
Fiind marfă din import, era insuficient ca beneficiarul să efectueze recepţia numai prin numărarea cartoanelor, nu şi prin cântărirea întregului lot de marfă.
(Secţia comercială, decizia nr. 87/20.02.1990)
I.D.R.M.A.I.B. a solicitat obligarea M.T.T.B. la plata sumei de 1.817 lei, reprezentând daune echivalente cu valoarea cantităţii de 100,2 Kg. marfă din import R.P.U., care a lipsit la recepţia efectuată de destinatară la vagonul cu terminaţia nr. 259-7, sosit pe adresa sa.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4.873 din 25.10.1989, a admis acţiunea şi 1-a obligat pe pârât să-i plătească suma de 1.817 lei, daune şi 26 lei, cheltuieli de judecată, reclamantei I.D.R.M.A.I.B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pe timpul transportului nu a fost păstrată integritatea mărfii, întrucât transportul a ajuns la destinaţie cu un sigiliu din parcurs, astfel cum rezultă din procesul-verbal comercial nr. 1.663/1988.
A fost înlăturată apărarea pârâtului privind cuantumul despăgubirii calculată la media greutăţii, cu motivarea că marfa a fost expediată în cartoane de greutăţi diferite şi că, după cântărire, a rezultat un minus de 100,2 Kg.
Prin recursul declarat, pârâtul a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că în vagon se aflau cartoane de diferite greutăţi şi, ca urmare, a considerat întemeiate susţinerile intimatei, din care rezultă că aceasta a determinat
cuantumul despăgubirii în raport de minusul cantitativ rezultat după cântărire şi nu Ia media de greutate a coletelor.
Referindu-se la prevederile SMGS, recurentul a determinat cuantumul despăgubirilor cu luarea în calcul a cantităţii de 10,4 Kg. medie pe fiecare colet.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 22 şi 24 din SMGS, cărăuşul răspunde pentru faptul că nu a păstrat integritatea mărfii preluată pentru transport, prin plata de despăgubiri, calculate la valoarea mărfii, din factura externă.
Din conţinutul actelor aflate la dosar, se poate observa că recepţia a fost efectuată în considerarea a două elemente de identificare a mărfii, şi anume: număr de cartoane şi greutate.
Fiind marfa din import, era insuficient ca beneficiarul să efectueze recepţia numai prin numărarea cartoanelor, nu şi prin cântărirea întregului Iot de marfă.
Concluzia privind utilizarea greutăţii ca element determinant în aprecierea cantităţii, în lipsa unei menţiuni din actele care au însoţit transportul, este, de asemenea, justificată, şi în concordanţă cu probele administrate în cauză.
Cu atât mai puţin se impunea acest ultim procedeu al mediei greutăţii, cu cât s-au constatat şi cartoane desfăcute, cu marfă împrăştiată în vagon.
în legătură cu modul de determinare al cuantumului despăgubirii, din actele aflate la dosar nu rezultă că preţul din factura externă nu a avut în vedere greutatea totală rezultată din cântărirea întregului lot de marfă, ci greutatea rezultată ca urmare a mediei pe colete, la cursul de revenire.
Prin urmare, criticile formulate de recurentă nu-şi găsesc corespondent în actele aflate la dosar şi,în consecinţă, corect instanţa de fond a înlăturat susţinerile acesteia.
Conform art. 312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
Notă: Cu privire la Convenţia SMGS, a se vedea nota de la speţa nr. 233.
