Contractul este valabil încheiat în situaţia în care comanda reclamantei a fost acceptată şi executată de către pârâtă, pe baza elementelor ce au fost inserate în această comandă.
Din moment ce comenzile lansate nu aveau precizată expres data apariţiei publicaţiei, caracterul “săptămânal” al apariţiei lucrării a fost parţial încălcat, tocmai ca urmare a faptului că aceste comenzi nu erau lansate săptămânal.
(Secţia comercială, decizia nr.429/4.11.1991)
Prin acţiunea introdusă la data de 23.07.1990, reclamanta I.M.R. a chemat în judecată Tipografia U.B., pentru a fi obligată la plata sumei de 90.000 lei, despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de tipărire a nr.7 al publicaţiei independente R., cu completarea ulterioară de majorare a pretenţiilor pentru suma de 33.704 Iei, daună efectivă, ca urmare a tipării cu întârziere a nr.5 din publicaţia R. şi 300.000 lei, beneficiu nerealizat, prin neapariţia a două numere din publicaţie, plus cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională pentru suma de 9.760 lei, reprezentând preţul prestaţiei de tipărire a 9.000 exemplare din publicaţia nr. 7, neridicată de reclamantă.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2.308/22.05.1991, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, acţiunea fiind admisă, iar pârâta obligată la plata sumei de 303.873 lei, despăgubiri către reclamantă şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 26.137 lei.
S-a respins cererea reconvenţională.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. “U” – S.A. susţinând, în esenţă, că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.969, 970, 977, 984 şi 1021 Cod civil, în sensul că s-a făcut o aplicare greşită a acestora.
Astfel, primul motiv de recurs invocat este acela că s-a reţinut prin sentinţă faptul că din comenzile emise de reclamantă şi acceptate numai pentru numerele 1 -7 de către Tipografia U., la data de 7.03.1990, s-a încheiat un contract cu succesivă, având ca obiect tipărirea săptămânală a publicaţiei R.
Un alt motiv de recurs este acela că instanţa de fond a interpretat greşit probele.
Recurenta a solicitat casarea sentinţei şi pentru netemeinicia ei, cu privire la obligarea Tipografiei U. la plata despăgubirilor pentru 30.000 exemplare din nr.7 al publicaţiei R., pretins rămase în tipografie şi nefinisate.
Motivele 4 şi 5 ale recursului se referă la faptul că instanţă de fond greşit a respins cererea reconvenţională, câtă vreme s-a făcut dovada executării comenzii de către tipografie, iar I.M. R. nu a ridicat toate exemplarele şi, respectiv, ultimul motiv al recursului, referitor la nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei cu privire la obligarea pârâtei recurente la suma de 300.000 lei, beneficiu nerealizat, soluţie pronunţată fără existenţa unui suport probator suficient dovedit.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar se constată că pentru tipărirea publicaţiilor săptămânale “R.”, reclamanta a emis comenzi, care au fost acceptate şi executate de către pârâtă, pe baza elementelor inserate în acestea.
Din actele existente nu rezultă cu certitudine că au fost întrunite toate elementele ce definesc caracterul unui contract – în speţă, cu executare succesivă, iar întârzierea în apariţia publicaţiei fiind şi rezultatul faptului că, lipsind termenul de execuţie (aceasta nefiind menţionat în comandă de către beneficiara publicaţiei), a dus la lipsa de periodicitate a gazetei, cu implicaţiile de ordin material ce decurg din aceasta şi înregistrarea prejudiciului reclamantei.
Se constată că pentru numerele 1 -7 inclusiv din publicaţia “R.” comenzile cuprind numai precizări în legătură cu numărul curent al apariţiei, denumirea, numărul de pagini, formatul şi numărul de exemplare, care diferă de la o comandă la alta.
Se reţine că din moment ce comenzile lansate nu avea precizate expres data apariţiei publicaţiei, caracterul “săptămânal” a fost parţial încălcat, tocmai ca urmare a faptului că aceste comenzi nu erau lansate săptămânal.
Această situaţie conduce la concluzia că fiecare comandă a cuprins elemente diferite, în raport de care şi executanta, respectiv tipografia “U” Bucureşti, a trecut la tipărirea numărului respectiv, ţinând cont că este un contract distinct, cu clauze diferite şi cu efecte deosebite între părţi.
Se constată că nu s-au administrat dovezi suficiente pentru stabilirea realităţii şi întinderii prejudiciului în vederea acordării daunelor pretinse, în raport de care trebuia analizată şi cererea reconvenţională promovată de pârâta recurentă.
De asemenea, din actele dosarului nu rezultă modul cum şi-a îndeplinit Tipografia “U.” obligaţia asumată pentru acceptarea comenzii din 27.04.1990, pentru nr.5 al revistei, faţă de situaţia că această comandă a fost acceptată şi executată de pârâta recurentă, iar exemplarele au fost ridicate la 21.05.1990 de D.E.P.R. (cu care reclamanta avea relaţii contractuale separate), şi achitate la 2.06.1990, şi că un număr de 27.740 exemplare nevândute s-au returnat de către aceeaşi societate “Ro.”, în afara raporturilor contractuale, ştiut fiind că acestea erau numai în ceea ce priveşte tipărirea publicaţiei “R”.
In raport de aceste considerente, este necesar a se analiza modalitatea de preluare a comenzii în cauză (şi în ce calitate) de către D.E.P.R., în eventualitatea localizării unei părţi din prejudiciul produs, ca urmare a returnării tot de către această societate comercială a unui număr de 27.740 exemplare nevândute.
In consecinţă, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi admis şi sentinţa urmează a fi casată, cu reţinerea cauzei spre rejudecare, în vederea extinderii cadrului probator.
Notă: Art.36 Cod comercial consacră o formă de acceptare a ofertei, în următorii termeni: „- Când propuitorul cere executarea imediată a contractului, şi un răspuns prealabil de acceptare nu este cerut şi nici chiar necesar, după natura contractului, atunci contractul este perfect îndată ce partea cealaltă a întreprins exectuarea lui.”
întrucât, în speţă, reclamanta a emis comenzi ce au cuprins elemente diferite, socotim că fiecare dintre acestea au reprezentat o ofertă distinctă, executate de către pârâtă, numărul acestora reprezentând numărul contractelor încheiate.
