Potrivit dispoziţiilor art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar sau după caz lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărire de la creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Decizia nr. 27/13 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti-
Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa nr. 1584 din 2 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta E C SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC V SRL, în contradictoriu cu pârâta SC V SRL , prin administrator special M G şi M E, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit art.80 lit.c din Legea 85/2006, administratorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărire de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Se reţine prin sentinţă că, pentru exercitarea acestei acţiuni în anulare, se cere ca lichidatorul judiciar să facă dovada participării la fraudă a contractanţilor, în speţă a pârâtelor M E şi SC V SRL prin administrator special M G şi cu probele administrate în cauză reclamanta nu a făcut dovada că pârâta M E cunoştea starea de insolvenţă a debitorului în momentul în care a încheiat actul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, respectiv intenţia tuturor părţilor de a sustrage bunul de la urmărire de către creditori.
Mai mult, se reţine în sentinţă că aşa cum rezultă din raportul de expertiză constructor efectuat în cauză, nu există o disproporţie vădită de valoare în favoarea terţului pârât, între prestaţiile reciproce şi în aceste condiţii, actul a cărei anulare se solicită de către reclamantă, deşi a fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii nu poate fi calificat ca fiind unul fraudulos, întrucât nu s-a făcut dovada că a fost încheiat cu rea-credinţă pentru a leza drepturile creditorilor în vederea obţinerii unui profit în favoarea debitorului sau a altor persoane.
Faţă de aceste considerente, tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs lichidatorul judiciar E C SPRL pentru debitoarea SC V SRL, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că în mod greşit a fost respinsă acţiunea formulată privind anularea vânzării din 28.12.2004, încheiată între intimatele pârâte SC V SRL, reprezentată de M G şi M D, privind vânzarea cumpărarea terenul intravilan în suprafaţă de 175 m.p. şi drumul de acces de 27,60 m.p. concretizată prin încheierea contractului autentificat sub nr.4761/2004, deoarece nu s-a dovedit că preţul vânzării, de 70.000.000 lei ROL, a fost încasat efectiv de societate, nu rezultă că această sumă a fost folosită pentru achitarea datoriilor către creditori, fiind certă dorinţa de a frauda creditorii faţă de data vânzării şi data deschiderii procedurii insolvenţei şi de starea de
rudenie de gradul I între administratori şi cumpărătoare, ce întăresc ideea concernului fraudulos.
Arată recurenta că această vânzare s-a făcut expres în scopul fraudării creditorilor, dat fiind data vânzării anterioară deschiderii procedurii, preţul redus al vânzării, lipsa raportului de evaluare şi starea de rudenie între administratori şi cumpărătoare, astfel încât erau îndeplinite condiţiile legale pentru anularea vânzării, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4761/2004, încheiat între SC V SRL reprezentată de M G şi M D, în calitate de vânzători şi M E în calitate de cumpărătoare, a cărui anulare a solicitat-o recurenta prin acţiunea cu care a fost investită prima instanţă, nu este un act fraudulos, încheiat cu intenţia tuturor părţilor implicate în acesta de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, în sensul disp. art. 80 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, deoarece cu probele administrate la instanţa de fond nu s-a dovedit că intimata pârâtă M E a cunoscut starea de insolvenţă a SC V SRL, la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, astfel încât nu a existat intenţia tuturor părţilor de a sustrage bunuri de la urmărire de către creditori, condiţie prevăzută de dispoziţiile legale pentru anularea actului.
De asemeni, din raportul de expertiză constructor efectuat în cauză, nu
rezultă că există o disproporţie vădită de valoare în favoarea terţului pârât, între prestaţiile reciproce, astfel încât actul a cărei anulare s-a solicitat deşi a fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, nu poate fi calificat ca fiind un act fraudulos, nefiind încheiat cu rea credinţă pentru a leza drepturile creditorilor în vederea obţinerii unui profit în favoarea debitorului sau a altor persoane, considerente pentru care criticile aduse sentinţei de recurentă sunt nefondate, în mod corect şi legal prima instanţă a respins acţiunea de anulare a actului de vânzare cumpărare.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul societăţii debitoare în temeiul art. 312 alin. 1 c.pr.civ., în cauză neevidenţiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 c.pr.civilă.
