Acţiunea în regres, ca urmare a plăţii contrastaliilor, datorită cauzei juridice a pretenţiilor deduse judecăţii, determină un alt cadru litigiului, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile Decretului-lege nr. 50/1990.
(Secţia comercială, decizia nr. 446/15.10.1990)
Prin acţiunea introdusă la 1.07.1987 de I.C.E.M.B. împotriva M.I.M.-D.G.A.D.B., I.C.E.N.B., I.E.R-P.M.C. şi D.C.F.P.C. s-a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 52.684 lei, reprezentând echivalentul contrastaliilor achitate armatorilor navei „ JAY BAHVANI”, descărcată în portul Constanţa, în perioada 15-27.04.1985, când timpul de stalii a fost depăşit cu 1 zi, 19 ore şi 12 minute, din cauze imputabile unităţilor pârâtei, conform Decretului nr. 309/1978.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 719 din 9.03.1990, acţiunea fiind admisă în parte, cu obligarea D.C.F.P.C. la 5.119,30 lei şi 77 lei, cheltuieli de judecată, I.E.R-P.M.C. la 21.273,27 lei cu 319 lei, cheltuieli de judecată şi M.I.M. – D.G.A.D.B. la 24.855,29 lei cu 373 lei, cheltuieli de judecată. Totodată, au fost respinse pretenţiile reclamantei faţă de I.C.E.N.B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa legal a reţinut, pe baza constatărilor expertizei efectuată în cauză, necontestată de părţi, că nava a staţionat în rada Portului Constanţa, datorită depăşirii capacităţii de operare simultană, şi a obligat părţile răspunzătoare, potrivit Decretului nr. 309/1978, în raport de cauzele ce au determinat aşteptarea în radă.
împotriva acestei hotărâri D.C.F.P.C. a declarat recurs, pentru motive de nelegalitate, susţinând că în aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Decretul-lege nr. 50/1990 instanţa trebuia să înceteze litigiul, întrucât contrastaliile cerute prin acţiune au caracter de penalităţi, potrivit art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 309/1978.
Recursul este neîntemeiat, în sensul celor ce urmează: Potrivit art. 3 din Decretul-lege nr. 50/1990, litigiile între unităţile economice pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a contractelor economice până la 31.12.1989, având drept obiect plata de penalităţi şi despăgubiri, care sunt în curs de judecată, încetează, iar taxele de timbru aferente se restituie.
Or, în speţă, reclamanta I.C.E.M.B. a introdus o acţiune în regres ca urmare a plăţii contrastaliilor, ceea ce determină alt cadru litigiului şi schimbă cauza juridică a pretenţiilor deduse judecăţii.
Dată fiind modalitatea complexă de contractare şi a operaţiunilor de import/export, via mare, şi a metodologiei instituite prin Ordinul nr. 2/1979, armatorii (interni sau externi) intră în relaţii contractuale exclusiv cu navlositoarea, de la care încasează contrastaliile. Această reglementare o legitimizează pa navlositoare să recupereze total sau parţial, în cazul culpei sale concurente, de la celelalte unităţi economice implicate şi cu care ea singură a încheiat contracte economice, despăgubirile.
în consecinţă, nu este cazul aplicării textului art. 3 din Decretul-lege nr. 50/1990, întrucât în discuţie nu sunt penalităţi derivând dintr-un contract intern ci, aşa cum s-a arătat, obiectul litigiului îl constituie recuperarea contrastaliilor suportate faţă de partenerul extern.
în consecinţă, recursul fiind neîntemeiat, urmează ca, în baza art. 312 pct. 2 Cod proc. civilă, să fie respins ca atare.
Notă: Cu privire la Decretul-lege nr. 50/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 137.
