Amenzile contravenţionale sunt creanţe bugetare, potrivit art. 98 lit. b) din O.G. nr. 11/1996.
Dreptul de a cere silită în cazul amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii acestui drept.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 813/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 760/21.1.1998, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a constatat prescrisă executarea sancţiunii aplicată de Serviciul de Poliţie metrou petentei M.S., prin procesul-verbal seria B, nr. 0209930/11.09.1996.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 11/1996, modificată, întrucât aceasta se referă la creanţele bugetare, iar în această categorie nu intră şi amenzile contravenţionale, creanţele bugetare fiind clar definite prin art. 1, 2 şi 3 din O.G. nr. 11/1996, raportat la Legea privind finanţele publice.
în considerentele hotărârii se arată că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968, art. 14, care este legea-cadru şi de la care O.G. nr. 11/1996 nu poate să deroge, întrucât nu se aplică decât amenzilor aplicate de către Garda Financiară şi alte organe abilitate prin Legea finanţelor publice.
în baza art. 14 din Legea nr. 32/1968, care arată că „executarea sancţiunii se prescrie în termen de 1 an de la data aplicării ei, chiar dacă contravenientul a exercitat calea de atac”, instanţa a constatat că executarea sancţiunii s-a prescris.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat recurs, în termen legal, de către agentul constatator Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, solicitându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
în motivarea cererii din recurs, se arată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere ce nu făcea obiectul judecăţii, respectiv executarea sancţiunii amenzii. Pe de altă parte, s-a dat o interpretare proprie art. 1 din O.G. nr. 11/1996, reţinându-se faptul că actul normativ amintit nu se aplică decât contravenţiilor constatate de Garda Financiară şi alte organe abilitate de Legea finanţelor publice, cu toate că textul de lege amintit prevede, fără nici o posibilitate de interpretare (extensivă sau restrictivă), că toate amenzile sunt creanţe bugetare. De fapt, actul normativ, în întregul lui, atunci când se referă la creanţele bugetare, include şi amenzile, fără a face o altă precizare cu privire la organul ce le aplică. în concluzie, se susţine că termenul de prescripţie este de 3 ani şi în cazul amenzilor.
La termenul de judecată din 15.05.1998, reprezentantul intimatei a pus concluzii de respingere a recursului, considerându-se că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 98 pct. b din O.G. nr. 11/1996, întrucât acest text se referă la executarea silită a creanţelor bugetare; or, executarea silită, prin definiţie, presupune existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive sau a unui alt titlu executor; amenda împotriva căreia s-a formulat contestaţia nu constituie titlu executor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul apreciază că se impune admiterea recursului, în raport de următoarele considerente:
Sentinţa civilă recurată este nelegală, ceea ce conduce la necesitatea casării ei, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.. în speţa de faţă sunt aplicabile prevederile art. 98 lit. b din O.G. nr. 11/1996. Art. 1 din acelaşi act normativ defineşte noţiunea de creanţe bugetare, astfel: creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii privind finanţele publice. Acelaşi text legal conţine prevederea că aceste creanţe bugetare „se execută potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe”. Prin urmare, amenzile de orice gen sunt creanţe bugetare, iar executarea acestora se supune normelor cuprinse în O.G. nr. 11/1996.
Instanţa de fond, în mod eronat, a aplicat prevederile art. 14 din Legea nr. 32/1968, avându-se în vedere considerentele mai sus expuse.
Art. 98 din O.G. nr. 11/1996 prevede că dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie după cum urmează:
a) în termen de 5 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite potrivit legii, precum şi din majorările aferente;
b) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru alte creanţe bugetare decât cele prevăzute la lit. a, precum şi majorările aferente.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită a amenzilor se prescrie în termen de 3 ani. Tribunalul va înlătura susţinerile intimatei (cuprinse în concluziile scrise), ca fiind neîntemeiate.
Ca urmare a constatării faptului că în cauza de faţă nu intervine prescrierea executării sancţiunii amenzii, în baza art. 98 lit. b din O.G. nr. 11/1996, tribunalul va trimite cauza, în baza art. 312 alin. 2 Cod proc. civ., la aceeaşi instanţă spre rejudecare, în vederea soluţionării fondului plângerii.
