Prin Legea nr. 42/1990 se conferă anumite drepturi, printre care şi dreptul de a călători gratuit pe mijloacele de transport în comun.
Pentru a beneficia de acest drept, nu este suficientă doar legitimaţia de revoluţionar, ci eliberarea, de către unitatea de transport, a unei legitimaţii, care se acordă pe baza unui brevet semnat de Preşedintele României.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 972/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 18.498/17.12.1997, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis plângerea formulată de petentul B.S. împotriva procesului verbal de contravenţie nr. 067353, încheiat de intimata R.A.T.B., la data de 10.07.1997, exonerându-1 pe petent de plata amenzii în cuantum de 100.000 lei. în motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că petentul a fost sancţionat contravenţional, deoarece la data de 10.07.1997 a circulat pe linia 125 a R.A.T.B., fără a avea bilet de călătorie, în condiţiile în care poseda legitimaţia de revoluţionar nr. 0970/7.04.1997, care, conform Legii nr. 42/1990, îi conferea dreptul la transport gratuit.
Intimata a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat, în motivarea recursului, că petentul nu poate beneficia de gratuitate pe mijloacele de transport în comun, deoarece nu posedă brevetul semnat de Preşedintele României şi nu figurează pe listele cu beneficiarii Legii nr. 42/1990, transmise de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, tribunalul constată că instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea, considerând că petentul beneficiază de gratuitate pe mijloacele de transport în comun, pe baza legitimaţiei de revoluţionar.
în realitate, pentru a avea dreptul la transport gratuit, intimatul trebuie să posede un permis eliberat de R.A.T.B., pe baza unui brevet semnat de Preşedintele României, în speţă nefiind dovedită existenţa unui asemenea permis.
Faţă de cele expuse mai sus, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, pe fond, va respinge plângerea, ca neîntemeiată, constatând că intimatul-petent nu a administrat probe în combaterea procesului-verbal de contravenţie.
