Fapta de a amplasa panouri de publicitate constituie faptă de comerţ, pentru care este necesară autorizaţia corespunzătoare, în caz contrar reclama comercială întrunind elementele contravenţiei.
Chiar dacă nu a semnat procesul verbal şi nu a aplicat ştampila, contravenientul a formulat plângerea în termen, astfel că nulitatea a fost acoperită.
Nu se poate soluţiona pentru prima dată în recurs o cerere de constatare a unei prescripţii (respectiv, prescripţia executării sancţiunii).
(Secţia comercială, decizia nr. 14/9.03.1995)
Prin procesul verbal nr. 26 din 25.01.1994, organul constatator din cadrul Consiliului Local al Municipiului Bucureşti a aplicat S.C. “C – C” – S.A. Bucureşti o amendă de 800.000 lei, în temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 12/ 1990, reţinând că a amplasat casete luminoase de publicitate, fără a avea autorizaţie în acest sens.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 9.680 din 21.10.1994, a respins plângerea formulată de contravenientă, reţinând, în esenţă, că fapta de a amplasa panouri de publicitate constituie faptă de comerţ, pentru care nu a existat autorizarea corespunzătoare.
S-a mai reţinut că nu s-a plătit taxa de publicitate prevăzută de lege şi că petiţionarea a avut cunoştinţă de procesul verbal de amendare.
împotriva susmenţionatei sentinţe contravenienta a formulat recurs, cerând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
în motivarea recursului se susţine, făcându-se referiri detailate Ia actele şi lucrările dosarului, că în cauză nu este un fapt de comerţ, că faptul nu are caracter ilicit şi că procesul verbal a fost încheiat fără respectarea dispoziţiilor legale, deoarece nu poartă semnătura şi ştampila contravenientului.
Motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Instanţa de fond a reţinut corect că procesul verbal a fost întocmit ca urmare a faptului că reclama comercială a fost făcută ca un fapt de comerţ, fără autorizaţie.
De asemeni, bine s-a reţinut culpa în amplasarea acestor casete luminoase, deoarece primăria, numai după eliberarea autorizaţiei de construcţie, poate percepe taxa de publicitate, or, în cauză, această taxă nefiind percepută, deoarece nu se eliberase autorizaţie de construcţie, casetele nu puteau fi puse în funcţiune.
în ceea ce priveşte nelegalitatea întocmirii procesului verbal, motivul este, de asemeni, neîntemeiat. Chiar dacă nu a semnat procesul verbal şi nu a aplicat ştampila, contravenientul a formulat plângerea în termen, astfel că nulitatea a fost acoperită.
Printr-un capăt de cerere, denumit, „în subsidiar”, recurenta solicită ca, în baza art. 14 teza a Il-a din Legea nr. 32/1968, să se constate că executarea sancţiunii este prescrisă, fiind depăşit termenul de un an, de la data emiterii procesului verbal de contravenţie.
Cererea nu poate fi primită, fiindcă nu se poate soluţiona pentru prima dată în recurs o cerere de constatare a unei prescripţii.
Faţă de cele de mai sus, recursul nefiind întemeiat, se va respinge ca atare.
Notă: Cu privire la Legea nr. 32/1968, a se vedea nota de Ia speţa nr. 261.