Cât timp recurenta a desfăşurat, pe perioada reţinută de organul constatator, o activitate privind jocuri de noroc, fără avizul legal, rezultă că se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 5 lit. c dinH. G.nr. 181/1992.
(Secţia comercială, decizia nr. 41/25.03.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 7.562/1994, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, plângerea formulată de S.C. “D. I.” – S.R.L. a fost respinsă, ca neîntemeiată.
împotriva sentinţei a formulat recurs petenta S.C. “D. I.” – S.R.L., care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând, în esenţă, următoarele:
– ;s-au emis acte normative cu prevederi contradictorii privind termenul de depunere a documentaţiei necesare avizării jocurilor de noroc;
– ;comisia de coordonare nu a funcţionat o lungă perioadă de timp, pentru că nu a fost constituită şi nu a avut un regulament de funcţionare;
– ;atât organul constatator, cât şi comisia se află în subordinea Ministerului de Finanţe, organ care a emis ordinul analizat în sentinţa criticată;
– ;respectivul ordin nu modifică dispoziţiile H. G., ci precizează numai data reală necesară până la care se poate depune documentaţia la o comisie care nu exista la data emiterii H. G.;
– ;în speţă, este vorba de jocuri electronice, considerate în contextul H. G. jocuri de noroc şi recurenta a avut, încă de la data constituirii sale, în obiectul de activitate, jocuri electronice;
– ;confiscarea sumelor încasate pentru perioada în care Comisia de Coordonare, Avizare şi Atestare a Jocurilor a existat şi nu a funcţionat, este o măsură netemeinică şi nelegală;
– ;întocmirea procesului verbal de contravenţie, în condiţiile sus expuse, reprezintă un act birocratic, recurenta prezentându-se la 31.12.1992, când birourile erau închise (încă din 30.12.1992), cu documentaţia ce s-a putut înregistra de abia la 7.01.1993.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului, excepţie asupra căreia tribunalul s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din 26.02.1996, în sensul respingerii.
Pe fond, intimata solicită respingerea recursului, pe considerentele ce urmează a fi expuse, în esenţă, mai jos.
Este lipsită de relevanţă motivarea recurentei că Ordinul nr. 613/1993 ar fi prezentat date reale până la care ar fi putut fi depusă documentaţia la comisie şi că această comisie nu a funcţionat în perioada în care recurenta a început practicarea de jocuri de noroc şi, deci, s-ar fi acoperit ilegalitatea respectivă datorită acestei situaţii, cât timp recurenta a practicat jocurile de noroc fără avizul comisiei respective, în perioada constatată de organul de control.
în concret, recurenta trebuia să respecte art. 4 din H. G. nr. 181/1992, făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 5 lit. c. din H. G. nr. 181/1992, prin practicarea jocurilor de noroc fără avizul legal.
Dacă recurenta, în calitate de solicitantă a avizului, ar fi considerat că a fost lezată în vreun drept recunoscut de lege, avea la îndemână calea unei acţiuni în administrativ, împotriva unui eventual refuz al comisiei.
Analizând motivele de recurs, în raport de actele dosarului, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:
Independent de orice argument, recurenta, înainte de a practica jocurile de noroc ce fac obiectul speţei de faţă, trebuia să se conformeze prevederilor art. 4 din H. G. nr. 181/1992, în sensul neînceperii unei activităţi, fără avizul de specialitate.
Recurenta tocmai acest text de lege 1-a încălcat, făcându-se vinovată de contravenţia prevăzută de art. 5 lit. c. din H. G. nr. 181/1992, faptă reţinută de agentul constatator. Mai exact, la data de 22.10.1993, recurenta nu avea avizul prevăzut de art. 4 din H. G. nr. 181/1992 pentru desfăşurarea activităţii privind jocurile de noroc, motivele sale de recurs, care mai degrabă sunt justificări neobiective privind culpa pentru lipsa avizului respectiv, fiind nefondate.
Deci, recurenta trebuia să depună diligenţe pentru a începe activitatea privind jocurile de noroc, cu respectarea legii.
în cazul în care i s-ar fi întârziat, în mod nejustificat, eliberarea avizului respectiv, fiind astfel vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, avea posibilitatea să se adreseze instanţei de contencios administrativ, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, cu care ocazie putea solicita şi despăgubiri.
Nici o lege nu i-a dat dreptul recurentei să înceapă o atare activitate, fără avizul necesar, pentru faptul că ar fi existat unele situaţii ce nu au depins de aceasta, ce au condus la întârzierea obţinerii avizului legal, când avea cale legală de urmat, cum s-a arătat mai sus.
Concluzionând, cât timp recurenta, pe perioada reţinută de organul constatator, a desfăşurat activitate privind jocurile de noroc, fără avizul legal, motivele sale de recurs sunt nefondate
Ca urmare, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile art. 304 Cod proc. civilă, şi urmează ca tribunalul să respingă recursul ca nefondat.
Notă: Hotărârea Guvernului nr. 181/1992 privind definirea jocurilor de noroc şi stabilirea contravenţiilor la regimul practicării acestor jocuri în România (publicată în Monitorul Oficial nr. 162 din 15 iulie 1992) a fost abrogată prin H.G. nr. 130/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 18 aprilie 1997).
Cu privire la Legea nr. 29/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 29.
