Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia.
Reclamanta persoană juridică a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor solicitând anularea deciziei prin care s-a dispus confiscarea unor bunuri.
în motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, în urma unui control efectuat în staţia CFR Bucureştii Noi, s-a constatat, în privinţa unui container cu marfă, că au fost încălcate dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 141/1997, fiind sancţionată contravenţional. Totodată s-a dispus şi confiscarea mărfii.
împotriva măsurii de confiscare reclamanta a arătat că a depus mai multe petiţii, la care pârâta nu a dat nici un răspuns.
Prin întâmpinarea depusă de D.G.V. s-a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă pe considerentul că reclamanta nu a respectat procedura administrativ-jurisdicţională prevăzută de Legea nr. 141/1997 privind codul vamal.
S-a mai susţinut că reclamanta, care era titularul tranzitului vamal, avea obligaţia de a depune la biroul vamal de plecare o declaraţie vamală de tranzit.
întrucât nu a depus acest act, organele de control au reţinut că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 162 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a codului vamal, aprobat prin H.G. 626/1997 şi a fost sancţionată contravenţional prin procesul-verbal nr. 776/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 1248/1999, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ a respins acţiunea ca nefondată.
La pronunţarea acestei sentinţe s-a reţinut că reclamanta nu a respectat procedura administrativ-jurisdicţională prevăzută de Legea nr.141/1997 şi că numai decizia emisă de directorul D.G.V. putea fi atacată în contencios administrativ.
Sentinţa a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1147/2000 a Curţii Supreme de Justiţie, care a constatat nul recursul.
Notă: Sentinţa Curţii de Apel este nelegală, întrucât în speţă nu s-a pus în discuţie legalitatea unui act vamal prin care au fost lezate interesele reclamantei, situaţie în care aceasta avea obligaţia parcurgerii căilor administrativ-jurisdicţionale prevăzute de art. 166-172 din Legea nr. 141/ 1997 privind codul vamal.
în această cauză, Curtea a fost sesizată cu verificarea legalităţii procesului-verbal de contravenţie nr. 776/1999 prin care s-a dispus amendarea reclamantei şi confiscarea mărfii din containerul verificat, pentru nedepunerea declaraţiei vamale de tranzit (art. 162 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a codului vamal). Contravenţia s-a aplicat în baza art. 386 lit „a” din Regulamentul de aplicare a codului vamal, aprobat prin H.G. nr. 626/ 1997. Potrivit art. 387 alin. 2 din acest Regulament, împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se depune la autoritatea vamală din care face parte agentul constatator şi care, în termen de 5 zile o va înainta la Judecătoria în raza căreia s-a desăvârşit contravenţia.
Aşadar, litigiul s-a soluţionat cu încălcarea normelor privind competenţa materială. Curtea avea obligaţia să pună în discuţie această competenţă, care este de ordine publică, şi să decline cauza la instanţa de drept comun competentă. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 1248/1999)
