Declaraţiile vamale pentru export pot fi depuse şi la unităţile vamale din interiorul ţării, cu condiţia ca mărfurile să fie prezentate acestor unităţi, însoţite de documentele de transport internaţional, cu cel mult 24 ore înaintea expedierii.
(Secţia comercială, decizia nr. 79/22.05.1996).
Prin plângerea înregistrată la data de 11.07.1195, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, S.C. “I. R” – S.R.L. Bucureşti a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie nr. 60, încheiat de Vama Episcopia Bihorului, la 17.06.1995, prin care s-a aplicat societăţii petente o amendă de 1.000.000 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 12/1994, dispunându-se şi confiscarea mărfii.
Prin sentinţa civilă nr. 7.650/27.07.1995, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a anulat procesul verbal de contraveţie, a exonerat pe contestatoare de plata amenzii şi a dispus restituirea mărfii confiscate, cu motivarea că aceasta nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 12/1994.
Direcţia Generală a Vămilor a formulat recurs, considerând sentinţa ca nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
în primul rând, hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, întrucât la primul termen de judecată Ia instanţa de fond, respectiv 27.07.1995, a fost în imposibilitate de a depune întâmpinare şi, pentru acest motiv, a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, ce nu a fost acordat, iar dosarul a fost pronunţat în aceeaşi zi.
în al doilea rând, hotărârea se întemeiază pe o greşită aplicare a legii. Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că, deşi declaraţiile vamale de export, depuse de intimată la vama Suceava, poartă data din luna decembrie 1994, documentul de transport al mărfii poartă data de 20.01.1995 şi, deci, marfa a fost predată transportatorului ulterior depunerii declaraţiilor vamale de export, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 34 din Regulamentul Vamal.
Instanţa de fond a mai invocat şi adresa Ministerului Comerţului nr. VII/ 3/1341/7.03.1995, fără a sesiza că aceasta dădea un răspuns de principiu, în sensul că data exportului este data declaraţiei vamale de export, lucru care presupune ca declaraţia vamală de export să fie depusă legal, situaţie ce nu se regăseşte în speţa de faţă, întrucât exportul s-a efectuat în luna ianuarie 1995, şi nu în luna decembrie 1994, iar intimata nu mai deţinea licenţa de export la acea dată, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 12/1994.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul urmează a constata că recursul este întemeiat. în primul rând, pentru că recurenta nu a avut termen la instanţa de fond pentru a depune întâmpinare, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod. proc. civilă. în al doilea rând, pe fondul cauzei, declaraţiile vamale pentru export pot fi depuse şi la unităţile vamale din interiorul ţării, cu condiţia ca mărfurile să fie prezentate acestor unităţi, însoţite de documentele de tranport internaţional, cu cel mult 24 ore înaintea expedierii, situaţie de fapt încălcată de intimată şi astfel declaraţiile vamale de export au fost, în mod corect, anulate de organele vamale. De asemenea, licenţa de export pe care o avea intimata nu mai era valabilă la data efectuării exportului.
Faţă de toate cele menţionate mai sus, urmează ca recursul de faţă să fie admis, să se caseze sentinţa atacată, iar pe fondul cauzei, plângerea petiţionarei intimate să fie respinsă.
Notă: Cu privire la Legea nr. 12/1994, a se vedea nota de la speţa nr. 92.
