Contravenţie. Legea nr. 137/1995. Pericol social. Momentul la care se apreciază


Pericolul social este apreciat de legiuitor în momentul stabilirii faptei care constituie contravenţie şi a sancţiunii aplicabile acesteia.

în momentul în care elementele contravenţiei sunt întrunite, sancţiunea aplicabilă este cea prevăzută de lege.

în momentul în care elementele contravenţiei sunt întrunite, sancţiunea aplicabilă este cea prevăzută de lege.

(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.866/1998)

S-a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 7.409/28.04.1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în dosarul nr. 4.576/1998, în contradictoriu cu Primăria sector 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal nr. 003704/5.01.1998, încheiat de Primăria sectorului 2, petenta S.C. “REBU” – S.A. a fost sancţionată contravenţional cu o amendă de 1.500.000, potrivit art. 79 lit. i din Legea nr. 137/1995. S-a apreciat că petenta nu a făcut dovada contrară celor reţinute în procesul verbal de contravenţie, motiv pentru care a fost respinsă plângerea, ca neîntemeiată.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 304 Cod proc. civ., tribunalul constată următoarele:

Primul motiv invocat, respectiv lipsa datei săvârşirii contravenţiei nu poate fi primit, deoarece procesul verbal de contravenţie în cauză conţine la rubrica “a săvârşit următoarele”, data de 5.01.1998.

Lipsa martorului, dedusă de către recurentă din împrejurarea că martorul s-ar afla în serviciul Primăriei sectorului 2, nu poate fi admisă drept motiv de recurs, deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unui raport de prepuşenie între martorul semnatar al procesului verbal de contravenţie şi intimată.

Cât priveşte pericolul social redus al faptei sancţionate prin procesul verbal de contravenţie, tribunalul apreciază că pericolul social este apreciat de legiuitor în momentul stabilirii faptei care constituie contravenţie şi a sancţiunii aplicabile acesteia.

Lipsa calităţii procesuale active, invocată de către recurentă ca motiv de recurs, fără a se preciza dacă este vorba de calitatea procesuală la fond sau în recurs, nu poate fi primită ca excepţie procesuală, deoarece admiterea ei ar duce la respingerea recursului sau a plângerii, ca fiind făcută de o persoană fără calitate, ceea ce ar fi împotriva intereselor recurentei.

Din considerentele reţinute, tribunalul apreciază că sentinţa atacată este temeinică şi legală, şi urmează să respingă recursul, ca nefondat.