întrucât O.G. nr. 26/1997 nu a abrogat expres O.G. nr. 151996, nu se poate susţine că fapta de depăşire a plafonului de casă nu mai constituie contravenţie.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.957/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 5.624/1.04.1998, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis contestaţia formulată de petenta S.C. “D.R.” – S.R.L. împotriva procesului verbal seria A nr. 0071539/203.6/.03.1996, în contradictoriu cu Garda Financiară – Secţia Bucureşti, prin care prepusa sa, I.D. a fost sancţionată cu amendă contravenţională în sumă de 10.000.000 lei, şi organul constatator a dispus confiscarea sumei de 12.963.630 lei, în baza art. 8 lit. b din Legea nr. 32/1968, reţinându-se că, în ziua de 6.03.1997, s-a constatat efectuarea de plăţi şi încasări în numerar între persoane juridice peste plafonul stabilit de O.G. nr. 15/1996.
S-a admis contestaţia, cu motivarea că prin O.G. nr. 26/1997 a fost modificată O.G. nr. 15/1996, în sensul că faptele constând în efectuarea de plăţi sau încasări în numerar între persoanele juridice, până la limita unui plafon de maximum 20.000.000 lei, au fost dezincriminate.
întrucât prepusa societăţii contestatoare a fost amendată contravenţional pentru efectuarea unei încasări în numerar între persoane juridice în valoare de 17.963.630 lei, conform art. 12 din Legea nr. 32/1968, unde se stipulează că, dacă printr-un nou act normativ, fapta nu mai constituie contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancţiunea aplicată nu se mai execută.
împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs intimata Garda Financiară – Secţia Bucureşti, care critică soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, rezultând din interpretarea eronată a prevederilor art. 8 lit. b din Legea nr. 32/1968, neluând în seamă şi prevederile cuprinse în art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 15/1996, unde se specifică, fără drept de tăgadă, faptul că “efectuarea de plăţi şi încasări peste plafonul prevăzut de art. 5 lit. c constituie contravenţie şi se sancţionează cu confiscarea sumei care depăşeşte plafonul şi cu amendă”.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 304 Cod proc. civ., urmează a se constata că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu ocazia dresării procesului-verbal de contravenţie, agentul constatator a procedat corect aplicând o amendă persoanei fizice vinovate, conform art. 6 lit. b din O.G. nr. 15/1996, şi confiscând suma de la S.C. “D.” – S.R.L., întrucât suma de bani aparţine societăţii în cauză, şi nu persoanei fizice I.D..
Acest lucru reiese, în mod evident, din procesul-verbal de contravenţie, unde la rubrica “bunurile confiscate” este trecută S.C. “R.R.” -S.R.L., nu persoana fizică.
Instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că fapta nu ar mai fi incriminată, potrivit O.G. nr. 26/1997, aplicând dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 32/1968 şi că nu ar mai fi susceptibilă de sancţiune.
Faţă de dispoziţiile O.G. nr. 26/1997, nu se poate susţine că s-a dezin-criminat fapta de depăşire a plafonului de casă, deoarece în această situaţie ar fi trebuit să se abroge în mod expres O.G. nr. 15/1996.
Or, această împrejurare, atâta vreme cât nu a fost prevăzută în O.G. nr. 26/1997, înseamnă că nu se instituie expres dezincriminarea faptei.
Sentinţa fiind nelegală, pentru considerentele expuse mai sus, urmează ca, în baza art. 304 pct. 9 şi 11 Cod proc. civ., să se admită recursul, să se caseze sentinţa şi pe fond să se respingă plângerea, ca neîntemeiată.
