Garda Financiară este competentă să constate şi să sancţioneze contravenţiile prevăzute de O.G. nr. 18/1994, conform art. 9 din aceeaşi ordonanţă şi pct. 7 din Instrucţiunile pentru aplicarea ordonanţei.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 2.601/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 5.169/19.05.1998, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins plângerea formulată de petenta S.C. “S.I.I.C.” – S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenţie seria A, nr. 00812107281, încheiat la data de 11.02.1997, de intimata Garda Financiară Bucureşti, prin care petenta a fost sancţionată contravenţional în baza art. IV pct. 3, 5 şi 6 din O.G. nr. 18/1994, deoarece nu a repatriat valuta aferentă exportului efectuat în data de 25.09.1996, la termenul prevăzut în D.I.V. nr. 0355712/25.06.1996.
în motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că Garda Financiară, în calitate de corp de control specializat, este competentă a efectua controale, în baza O.G. nr. 18/1994, potrivit art. 15 lit. a din Legea nr. 30/1991.
A mai reţinut instanţa că, din actele depuse de petentă (în legalizată), nu reiese că deficienţele calitative ale mărfii au fost constatate de un organ specializat, recunoscut în ţara de origine a partenerului extern, că amenda aplicată a fost corect calculată şi că acceptul Băncii Internaţionale a Religiilor, privind recalcularea ulterioară a preţului mărfii nu are relevanţă în cauză.
Petenta a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat, în primul motiv de recurs, că instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că Garda Financiară are competenţa de efectua controale în materia reglementată de O.G. nr. 18/1994, care nu este nici lege fiscală, nici vamală şi nici nu reglementează eschivarea de la plata impozitelor sau taxelor. în cel de al doilea motiv de casare, recurenta arată că nu este vinovată de săvârşirea contravenţiei, deoarece, datorită unui incident neprevăzut, intervenit în timpul transportului pe mare, marfa s-a degradat, ceea ce a determinat renegocierea contractului.
Mai susţine recurenta că amenda a fost aplicată cu încălcarea art. 6 alin. ultim din Instrucţiunile nr. 1/1995, întrucât suma nerepatriată era doar de 66.000 U.S.D..
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele de casare invocate, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv, se reţine că, potrivit art. 16 alin. 1 din Instrucţiunile de aplicare a O.G. nr. 18/1994, Garda Financiară este competentă să exercite controale şi să aplice sancţiunile prevăzute de art. IV pct. 7 din ordonanţă, aşa cum, în mod corect, a reţinut instanţa de fond.
De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa de fond că documentele depuse de recurenta-petentă la dosar nu sunt de natură a face aplicabile prevederile pct. 7 din Instrucţiunile pentru aplicarea O.G. nr. 18/1994 şi că amenda a fost corect calculată, astfel că şi sub aceste aspecte sentinţa este legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
