Nerepatrierea în termen a valutei, pe motiv că ar fi existat lipsuri cantitative şi calitative, trebuie dovedită cu acte emanând de la autoritatea competentă din ţara respectivă, sau cu existenţa în curs a unui litigiu privind aceste lipsuri.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.111/1998)
Prin cererea de recurs formulată de recurenta S.C. “S.F.” – S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3.037/2.03.1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 1, în dosarul nr. 2.856/1997, s-a solicitat casarea sentinţei instanţei de fond, pentru motivele arătate în motivarea recursului şi, pe fond, admiterea plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenţie din data de 27.01.1997, încheiat de D.G.F.P.C.F.S Bucureşti şi anularea respectivului proces verbal de contravenţie.
Prin sentinţa civilă nr. 3.037/2.03.1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 1, în dosarul nr. 2.856/1997, a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea S.C. “S.F.” – S.R.L. Bucureşti împotriva procesului verbal de contravenţie din data de 2.01.1997, încheiat în sarcina acesteia de D.G.F.P.C.F.S Bucureşti, în baza O.G. nr. 18/1994, pct. 6 alin. 1.
în motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că amenda a fost calculată pentru cele trei D.I.V.-uri supuse controlului, în funcţie de numărul de zile de întârziere în repatrierea valutei. S-a mai reţinut că, din verificarea D.I.V.-urilor, s-a constatat că în nici un formular nu este nominalizat contractul extern, din facturile externe rezultând că exportul s-a realizat pe baza comenzilor beneficiarilor din Germania, iar petenta, recunoscând fapta contravenţională prin plângerea formulată, s-a referit la cuantumul amenzii aplicate.
împotriva sentinţei petenta contestatoare a declarat recurs pentru că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare şi a dovezilor administrate de contestatoare şi pentru că motivarea instanţei de fond se întemeiază pe o gravă greşeală, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, invocând prevederile art. 304 pct. 10 şi 11 Cod proc. civ..
Din examinarea acelor depuse la dosarul cauzei, tribunalul va avea în vedere că, în ceea ce priveşte contractul încheiat cu partenerul străin, la data de 1.12.1991, pentru o perioadă de 4 ani, nu s-a făcut dovada prelungirii acestuia pentru anul 1996, printr-un înscris oficial, iar în D.I.V.-urile în cauză nu este menţionat, la poziţia 9, nici un număr sau referire la contractul extern, precum şi aspectul că, în ceea ce priveşte susţinerile petentei, referitoare la reclamaţii făcute de partenerii externi pentru întârzieri în lucrare şi, în special, pentru lipsuri calitative ale mărfurilor lucrate, datorită cărora, până la soluţionarea lor, nu s-a efectuat plata în termenul stabilit în contract, invocându-se pct. 7 din Instrucţiunile/1995 de aplicare a O.G. nr. 18/1994 (art. IV pct. 7), aceasta, deşi a depus la dosarul cauzei documentaţia tradusă în limba română, raportul de verificare nr. 96.1.1304/10.08.1996 al Institutului pentru Tehnica Textilă Aachen – Rhin Westfalia Germania, în susţinerea lor nu a depus şi actele care să confirme reclamaţiile invocate, situaţie în care instanţa de fond nu a putut lua în considerare aceste apărări ale petentei, analizând susţinerile petentei în mod corespunzător, respectiv D.I.V.-urile în cauză, în contextul menţiunilor din actul dedus judecăţii şi a normelor aplicabile.
Prin urmare, tribunalul va constata că în cauză nu sunt întrunite motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 11 Cod proc. civ., urmând să respingă recursul, ca nefondat.
