Art. 15 lit. a din O.G. nr. 23/1995 sancţionează comercializarea de ţigări, pe teritoriul României, fără a fi marcate. Dacă ţigările sunt marcate, dar cu timbre false, iar acest lucru se poate observa la o simplă examinare, agentul comercial răspunde pentru săvârşirea contravenţiei menţionate.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 861/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 1.371/4.02.1998, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. 9.024/1996, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de S.C. “S.M.C.95” – S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenţie seria A, nr. 0076543/234/10.07.1997, întocmit de Garda Financiară Bucureşti.
în motivarea hotărârii se arată că, din depoziţiile martorilor audiaţi, rezultă că fiecare comerciant de ţigări are posibilitatea să-şi verifice marfa expusă la vânzare, cu ajutorul aparatelor specializate şi că respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 23/1995 revine deopotrivă atât producătorului, cât şi distribuitorilor.
împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs, pentru următoarele motive:
a) Nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie, pe motiv că nu s-a indicat exact dispoziţia legală încălcată; b) Recurenta nu a avut posibilitatea de a verifica dacă timbrele aplicate pe ţigări sunt false sau nu, iar în situaţia în care ar fi fost false, culpa este a vânzătorului; c) Interpretarea greşită a principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, constând în aceea că recurenta nu putea să cunoască seriile de timbre aflate în evidenţa Ministerului Finanţelor.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Din procesul-verbal de contravenţie întocmit de organele Gărzii Financiare Bucureşti, rezultă că s-a menţionat cu claritate atât contravenţia săvârşită de recurentă, cât şi textul de lege încălcat, şi anume art. 13 Iit.a din O.G. nr. 23/1995, modificat prin O.U.G. nr. 17/12.05.1997.
Recurenta avea posibilitatea să verifice la cumpărare dacă ţigările au timbru legal aplicat, acest lucru rezultând cu certitudine din declaraţia martorei S.G., propusă chiar de recurentă, care arată că “în momentul cumpărării ţigărilor de la furnizor, comercianta trebuie să verifice personal, cu ajutorul aparatului, dacă timbrele sunt legale sau nu”. Or, acest lucru nu a fost făcut de către recurentă. Mai mult, depunerea unor facturi, în care se menţionează cumpărarea anumitor cantităţi de ţigări, nu face dovada certă că ţigările depistate la control sunt aceleaşi cu cele cumpărate din facturile de Ia filele 11 şi 12 dosar fond.
Recurenta era obligată să verifice dacă mărfurile expuse spre vânzare erau legal marcate, întrucât din dispoziţiile art. 13 lit. a din O.U.G. nr. 17/1997 rezultă că, comercializarea pe teritoriul României a produselor, fără a fi marcate, constituie contravenţie, fără a avea relevanţă dacă comercializarea se face en gros sau en detail. Mai mult decât atât, din actele de la dosar rezultă că recurenta nu este la prima abatere de acest fel.
Având în vedere această situaţie, tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
