Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/1993, împotriva procesului verbal de contravenţie, aprobat de şeful vămii, prin încheiere, se poate formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare.
Plângerea se depune la unitatea vamală care a constatat contravenţia şi se înaintează, în termen de cel mult 5 zile, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul contravenientului.
Termenul de contestare curge de la data comunicării actului de contravenţie.
CSecţia de administrativ, decizia nr. 1126/1997)
Prin sentinţa civilă nr. 8.678/1996, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins plângerea formulată de S.C. „R.C.” – S.R.L., ca tardiv introdusă.
în motivarea sentinţei, instanţa reţine că petenta, deşi a avut cunoştinţă de procesele verbale nr. 4 şi 5 din 4.04.1995, încheiate de Direcţia Regională Vamală Craiova chiar de la data încheierii lor (deoarece le-a semnat şi i-au fost comunicate de Administraţia Financiară, la data de 31.08.1995), a depus plângerea abia la data de 24.11.1995.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/1993, împotriva procesului verbal de contravenţie, aprobat prin încheiere, de către şeful vămii, contravenientul poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare; plângerea se depune la unitatea vamală care a constatat contravenţia şi se înaintează în termen de cel mult 5 zile la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul contravenientului.
Recurenta arată că potrivit textului de lege citat, unitatea vamală este obligată să comunice contravenientului procesul-verbal cu încheierea întocmită de şeful vămii.
în speţă, arată în continuare recurenta, instanţa de fond în mod greşit a aplicat prevederile Legii nr. 32/1968, în loc să dea curs Ordonanţei Guvernului nr. 26/1993 şi să observe că procesul-verbal, însoţit de încheierea şefului vămii, nu a fost comunicat.
Mai mult, petentul, adresându-se cu plângere Vămii Orşova, aceasta în loc să o înainteze judecătoriei, a răspuns contravenientului că plângerea nu are număr şi dată de ieşire.
Se mai susţine că, atât pârâta, cât şi instanţa de fond au apreciat că respectivul proces-verbal ar fi comunicat prin afişare la Vama Orşova, conform art. 256 din Regulamentul Vamal, invocându-se imposibilitatea înmânării procesului-verbal, întrucât contravenientul lipseşte de la sediul firmei. Cum sediul firmei se afla în Bucureşti, comunicarea procesului-verbal de contravenţie ar fi trebuit să se facă prin poştă, cu confirmare de primire, ulterior încheierii lui, dar acest lucru nu s-a făcut.
Aşadar, se susţine că plângerea este făcută în termen, deoarece nu s-a comunicat procesul verbal de contravenţie, trecându-se direct la executarea silită.
Recursul este fondat.
Din adresa nr. 754/27.11.1995 a Vămii Porţile de Fier – Sucursala Orşova, rezultă că aceasta a refuzat pur şi simplu să dea curs legal plângerii formulate de contravenient, respectiv să o înainteze judecătoriei, cu următoarea motivare: „dat fiind faptul că plângerea contravenţională pe care ne-aţi transmis-o prin corespondenţă nu a avut număr de înregistrare şi dată nu a putut fi înregistrată, pentru a putea fi luată în considerare (…), vă rugăm să faceţi dovada momentului în care aţi intrat în posesia P.V.C. nr. 5/5.04.1995.”
Rezultă că organul vamal este în culpă, atât pentru faptul că nu a comunicat procesul-verbal la sediul consemnat clar în procesul verbal ca fiind în Bucureşti, cât şi pentru faptul că, în loc să înregistreze plângerea contravenţională şi să o înainteze la judecătorie, îi comunica petentei refuzul de înregistrare şi îi cere „dovezi”.
întrucât organul constatator nu se poate prevala de propria culpă în invocarea excepţiei de tardivitate, instanţa de fond, în mod greşit, a soluţionat cauza, admiţând această excepţie, ca neobservarea dispoziţiilor O.G. nr. 26/1993.
în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., recursul urmează a fi admis, casându-se hotărârea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
