în cazul mărfurilor importate, societatea care efectuează importul au obligaţia de a îndeplini toate formalităţile vamale, conform art. 35 din Regulamentul vamal aprobat prin Decretul nr. 337/1981.
Dacă se stabileşte că importatorul s-a sustras de la vămuire o perioadă îndelungată, stabilirea valorii mărfurilor se face la cursul în valută de la data constatării contravenţiei, conform O.G. nr. 26/1993.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.255/1997)
Prin sentinţa civilă nr. 6238/1996, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta S.C. „M.I.” -SA împotriva procesului-verbal nr. 29/14.01.1994 şi a încheierii de aprobare nr. 532/14.01.1994, întocmite de Vama Constanţa.
In motivarea sentinţei se reţine că, în mod legal, petenta a fost sancţionată pentru sustragerea de la vămuire a mărfii importate, conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/1993.
împotriva sentinţei a declarat recurs petenta, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a pronunţat o sentinţă netemeinică, deoarece maşinile importate nu aparţin S.C. „M.I.” – S.A., ci S.C. „C.” – S.A.; nu a fost vorba de „sustragere la vămuire”, marfa fiind înscrisă în registrul de import la poziţia 5.329/31.08.1990, iar descărcarea s-a terminat la data de 30.10.1990; cursul la care au fost evaluate produsele importate a fost greşit stabilit, întrucât la data importului valoarea unui S fr. era de 27,45 lei, iar Ia data procesului-verbal cursul era de 883,28 lei.
Al doilea motiv de recurs vizează greşita aplicare a legii şi nelega-litatea sentinţei, pentru următoarele considerente:
– obligaţia de prezentare a declaraţiei vamale şi a documentelor necesare prevăzute de art. 35 din Decretul nr. 337/1981 nu revenea petentei, ci importatorului, astfel cum rezultă din telexul nr. 288, existent la dosar, dat de Romtrans Constanţa;
– produsele importate au fost preluate de către S.C. „E.T.” – S.A. Bucureşti, care a dat instrucţiuni de expediere către S.C. „C.” – S.A. Bucureşti, deci marfa nu a fost expediată în teritoriu din dispoziţia petentei;
– Ia data importului, 31.08.1990, nu se plăteau taxe vamale pentru produsele importate din fostele ţări socialiste, iar O.G. nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României nu are caracter retroactiv;
– sancţiunea contravenţională este prescrisă, deoarece Regulamentul vamal aprobat prin Decretul nr. 337/1981 prevede că aplicarea sancţiunii contravenţionale vamale se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii contravenţiei.
Motivele de recurs sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente: Calitatea de importator aparţine petentei, deoarece a contractat marfa la import, astfel cum afirmă ea însăşi în cuprinsul plângerii. Nu au relevanţă în cauză raporturile sale contractuale cu alte societăţi comerciale, faţă de care susţine că are calitatea de comisionar.
Potrivit art. 35 din Regulamentul Vamal aprobat prin Decretul nr. 337/1981, obligaţia de îndeplinire a formalităţilor vamale revine importatorului.
în aceste condiţii sunt fără relevanţă şi susţinerile că S.C. „R.” – S.A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a o anunţa pe petentă la timp.
De asemenea, obligaţia depunerii declaraţiei vamale incumbă importatorului, indiferent dacă pentru marfa importată se datorează sau nu taxe vamale.
în privinţa aplicării în speţă a Ordonanţei Guvernului nr. 26/1993, aceasta este corectă, deoarece importatoarea s-a sustras de la vămuire începând din anul 1990 şi până Ia momentul constatării contravenţiei.
în ceea ce priveşte cursul valutar aplicat acesta este cel din momentul constatării contravenţiei, numai prin aplicarea acestui curs stabilindu-se corect valoarea mărfurilor importate.
Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite vreunul din motivele de casare reglementate de art. 304-306 Cod proc. civ., tribunalul va respinge recursul, ca nefondat.
