Sentinţa este nelegală în situaţia în care nu s-a analizat dacă plângerea a fost depusă în termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968.
Conform art. 312 alin. 2 Cod proc. civ., se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 682/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 1.457/21.02.1997, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis plângerea formulată de petenta S.C. “A.K.” – S.R.L. Bucureşti în contradictoriu cu intimata Garda Financiară Centrală şi a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie seria A nr. 0075947/17.06.1996, întocmit de agenţii constatatori ai Gărzii Financiare, ca netemeinic şi nelegal.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat recurs la data de 19.02.1998, de către Garda Financiară Centrală.
S-a solicitat desfiinţarea sentinţei, ca nelegală, şi pe fond, respingerea plângerii formulată de petentă.
în motivarea cererii de recurs s-a arătat că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată nici până în prezent, Garda Financiară Centrală luând cunoştinţă de existenţa acestei sentinţe numai cu ocazia restituirii procesului-verbal de contravenţie (odată cu sentinţa în discuţie), prin adresa nr. 10.925/29.01.1998 a Administraţiei Financiare sector 3 Bucureşti.
Se susţine că dovada comunicării sentinţei (aflate la dosar) poartă ştampila registraturii Ministerului Finanţelor, care nu a fost parte în proces.
Se solicită să se constate că este în termenul legal de 15 zile, în care poate fi introdus recursul împotriva sentinţei în discuţie.
în continuare, recurenta se referă la nelegalitatea sentinţei, atacând fondul plângerii.
La termenul de judecată din 24.04.1998, recurenta şi-a susţinut motivele de recurs, solicitând admiterea recursului şi respingerea plângerii, învederându-se tribunalului că nici în prezent sentinţa civilă atacată nu i-a fost comunicată reprezentantului intimatei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul apreciază că excepţia tardivităţii introducerii cererii de recurs este neîntemeiată.
Cererea de recurs a fost depusă în termenul prevăzut de lege, întrucât comunicarea sentinţei civile atacate s-a făcut la o altă adresă, respectiv în Bucureşti, str. Apolodor nr. 1, care este diferită de sediul recurentei agent constatator Garda Financiară Centrală, respectiv Bucureşti, str. Apolodor nr. 17.
O probă în sensul neprimirii de către recurentă a sentinţei civile în discuţie este aceea că pe dovada existentă la dosar fond este aplicată ştampila Ministerului Finanţelor şi nu ştampila agentului constatator.
Se apreciază că data la care recurenta a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii judecătoreşti atacate este 13.02.1998, când s-a înregistrat, sub nr. 150.623, la Registratura Gărzii Financiare Centrale, adresa nr.
109.257/29.01.1998, emisă de Administraţia Financiară a sectorului 3 Bucureşti, care a retumat procesul-verbal de contravenţie în discuţie şi sentinţa civilă.
Analizând, în baza art. 304 Cod proc. civ., hotărârea atacată, tribunalul apreciază că se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., întrucât sentinţa este nelegală, deoarece nu s-a analizat dacă plângerea contravenientei a fost depusă în termenul legal, aşa cum cere Legea nr. 32/1968. Prin urmare, în baza art. 312 alin. 2 Cod proc. civ., se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca părţile să nu fie private de un grad de jurisdicţie, pentru a se discuta respectarea prevederilor legale cu privire la depunerea în termen a plângerii, urmând să se ia în considerare faptul că petenta a primit procesul verbal de contravenţie la data de 17.06.1996, cum de altfel chiar reprezentantul contravenientei recunoaşte în cadrul plângerii, iar plângerea a fost depusă la 30.07.1996.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere, de către instanţa de fond, şi celelalte motive de recurs.
