Contravenţie. Proces-verbal. Menţionarea la rubrica “data săvârşirii contravenţiei” a două date diferite. Nulitate


în actul de constatare a contravenţiei este obligatoriu, conform art. 17 alin. 3 din Legea nr. 32/1968, să se arate data comiterii contravenţiei.

în cazul în care la rubrica “data contravenţiei” sunt menţionate două zile diferite, procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât instanţa nu poate verifica în ce anume zi s-a comis fapta.

(Secţia de administrativ, decizia nr. 1.807/1998)

Prin sentinţa civilă nr. 4.471/6.05.1998, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a respins excepţia tardivităţii plângerii invocate de instanţă, din oficiu, a admis plângerea formulată de petenta R.J. şi a constatat nulitatea absolută a procesului verbal seria A nr. 0228/18.06.1997, încheiat de Primăria sector 4 Bucureşti, pentru lipsa menţiunilor obligatorii privind data săvârşirii faptei şi fapta săvârşită, exonerând petenta de plata amenzii şi de executarea celorlalte măsuri dispuse prin procesul-verbal.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a apreciat că, faţă de împrejurările concrete de expediere a procesului-verbal, existând la dosar dovezile de comunicare cu menţiunea “destinatar lipsă de la domiciliu”, văzând dispoziţiile Legii nr. 32/1968, care prevăd obligativitatea comunicării procesului-verbal în cazul în care contravenientul a lipsit la întocmirea sa, într-adevăr, se poate considera că petenta a luat cunoştinţă de existenţa procesului verbal la data de 9.02.1998.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond, în urma analizării procesului-verbal, pentru rezolvarea problemei nulităţii absolute, a constatat că, în dreptul rubricii “data săvârşirii contravenţiei” sunt trecute două zile şi datorită ordinii lor, precum şi datorită dispunerii lor în spaţiul corespunzător, agentul constatator a avut în vedere mai întâi data de 17.06.1997, o asemenea completare a rubricii fiind de natură a crea confuzie în privinţa unei menţiuni esenţiale într-un act de constatare a unei contravenţii.

în privinţa descrierii faptei, instanţa a apreciat că agentul constatator nu a precizat în ce mod a încălcat legea contravenienta şi care sunt acele “condiţii legale” pe care petenta nu le-a îndeplinit.

Se susţine că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 32/1968, agentul constatator avea obligaţia de a descrie fapta care constituie o contravenţie, astfel că s-a apreciat că lipseşte a doua menţiune obligatorie şi, în consecinţă, a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 17 din Legea nr.

32/1968.

împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a declarat, în termen legal, recurs de către Primăria sector 4 Bucureşti, care a solicitat casarea sentinţei şi respingerea plângerii.

în motivarea cererii de recurs se arată că instanţa s-a aflat în eroare, întrucât data săvârşirii faptei şi fapta săvârşită sunt clar menţionate, procesul verbal de contravenţie fiind legal întocmit.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătoreşti atacate, în baza art. 3041 Cod proc. civ., tribunalul apreciază că se impune respingerea recursului, ca nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente:

Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în cauză nefiind întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi 304 Cod proc. civ., în vederea casării.

Instanţa de control judiciar îşi însuşeşte punctele de vedere exprimate de instanţa de fond; în mod corect s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie în baza art. 17 din Legea nr. 32/1968; actul atacat menţionează “în ziua de 17, 12.06.1997, desfăşura activitate comercială şi de alimentaţie publică fără îndeplinirea condiţiilor legale -nu a dat curs invitaţiei nr. 10 din data de 12.06.1997 de prezentare a actelor”. Prin urmare, lipsesc două menţiuni esenţiale, respectiv lipseşte data săvârşirii faptei şi fapta săvârşită.