Cum hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante, dreptul de a o ataca cu recurs aparţine numai acestora şi succesorilor în drepturi, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celor ce îi reprezintă; deci terţii, care nu au fost părţi în proces – cum este cazul Gărzii Financiare – nu au dreptul de a face recurs.
(Secţia comercială, decizia nr.7/21.12.1993)
Prin contestaţia înregistrată la data de 22.06.1993 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, intimata a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie nr.0142562/152, seria A, din 16.06.1993, întocmit de reprezentanţii Gărzii Financiare – Secţia Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 8.032/22.07.1993, instanţa de fond respinge plângerea, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire intimata S.C. “D.R.” – S.R.L., care, prin sentinţa civilă nr. 9.190/14.09.1993, pronunţată de Judecătoria sectorului 1, a fost admisă.
împotriva sentinţei nr. 9.190/14.09.1993, declară recurs Garda Financiară – Secţia Bucureşti.
în motivarea recursului se arată că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut că intimata nu a fost apărată la termenul din 22.07.1993.
La acest termen, intimata a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentei Garda Financiară.
Excepţia va fi admisă, pentru motivele ce se vor arăta, urmând a fi respins recursul.
Potrivit dispoziţiilor art.37 din Legea nr.32/1968, cu ocazia judecării plângerilor îndreptate împotriva proceselor verbale de constatare a contravenţiilor, agentul constatator şi organul care a aplicat sancţiunea nu se citează.
Deci, potrivit Legii nr.32/1968, care constituie dreptul comun în materia contravenţiilor, agentul contatator şi organul care a aplicat sancţiunea nu au calitate procesuală în cauzele care au ca obiect plângerile formulate împotriva proceselor verbale de contravenţie. Cum hotărârea judecătorească, în materie civilă, conform art. 166 Cod proc. civilă, are putere de lucru judecat numai între părţile litigante, dreptul de a ataca cu recurs aparţine numai acestora şi succesorilor în drepturi, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celor ce îi reprezintă, deci terţii care nu au fost părţi în proces, nu au dreptul de a face recurs.