Creanţă garantată. Efectele certificatului de atestare fiscală în contextul înfiinţării anterioare – la solicitarea creditorului fiscal – a sechestrului asupra bunurilor mobile ale debitorului.


 

 

Aplicabilitatea art. 151 pct. 8 din OG nr. 92/2003.

Certificatului de atestare fiscală este un act emis de organul fiscal competent, care atesta creanţele fiscale exigibile datorate de o persoana fizica sau juridica la o anumita data şi care nu stabileşte, modifica ori stinge drepturi sau obligaţii fiscale. Potrivit art. 112 alin (3) din OG nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare,„ In situaţia in care se emit certificate de atestare fiscală in primele 5 zile lucrătoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente in sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă si neachitate până la data eliberării acestora.”

În speţă, certificatul a fost emis in data de 03.12.2012, şi, potrivit textului de lege de mai sus, cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente in sold la data de 31.10.2012, achitate pana la data emiterii acestuia. Actele invocate drept titlu executoriu , sunt ulterioare , astfel că certificatul de atestare fiscală nr …/03.12.2012, nu este de natură să conducă la respingerea cererii de creanţă a creditorului bugetar.

În condiţiile înfiinţării sechestrului asupra bunurilor mobile, cu respectarea prevederilor art. 151 pct. 8 din OG nr. 92/2003, sunt aplicabile prevederile art. 152 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, în sensul că “bunurile înscrise in procesele verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executări silite”,

Sentinţa nr. 1799/ 16 Decembrie 2013 pronunţată în dosarul nr. 233/1259/2013/a1

Asupra cauzei de faţă, constată;

Prin încheierea din data de … s-a admis cererea, s-a dispus deschiderea procedurii generale de împotriva debitoarei S.C. E S.R.L., cu datele de identificare menţionate în certificatul constatator .

Administratorul judiciar a depus la dosar tabelul preliminar al creanţelor împotriva debitoarei S.C. ESRL.

1. În termenul procedural, reglementat de art. 73 din Legea insolvenţei, creditorul DFFP A, a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar, sub aspectul înscrierii creanţei fiscale în cuantum de 104.609 lei drept creanţă bugetară şi a solicitat înscrierea acestei creanţe în categoria „creanţe garantate „ având în vedere procesele verbale de sechestru pentru imobile , nr. …

În conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi art. 1725 Cod civil, creanţa bugetului de stat este garantată , conferindu-se astfel creanţei un drept de urmărire , cât şi de preferinţă.

Administratorul judiciar a înscris creanţa la categoria „creanţe bugetare, reţinând că procesele verbale menţionate au fost instituite pentru obligaţii care s-au achitat anterior deschiderii procedurii iar la data de 03.12.2013 , cum rezultă din certificatul de atestare fiscală anexat , debitorul nu figura cu obligaţii neachitate. În realitate, aprecierea administratorului judiciar este greşită, certificatul de atestare fiscală nefiind act administrativ prin care să se stabilească obligaţiile bugetare şi care să ateste obligaţii fiscale restante la data emiterii acestuia, fiind aplicabile prevederile art. 112 alin3 din OG nr. 92/2013 privind Codul de procedură fiscală.

2. La data de 04.06.2013, debitoarea a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor ,ulterior precizată , criticând măsura de admitere a cererii de creanţă formulată de DGFP A, şi înscrierea în tabel a creanţei bugetare în sumă de 104.609 lei, întrucât din evidenţele contabile proprii rezultă că debitul este mai mic . S-a susţinut că, potrivit certificatului de atestare fiscală nr. …, debitorul nu figura cu obligaţii neachitate la bugetul statului. Sub aspectul declaraţiilor 112 depuse pe parcursul anului 2013, privind obligaţiile de plată a contribuţiilor şi impozitului pe venit, acestea nu concordă cu sumele solicitate de creditorul bugetar.

Analizând contestaţiile privind creanţa în sumă de 104.609 lei aparţinând creditorului bugetar, atît sub aspectul caracterului cert, lichid şi exigibil al acesteia, dar şi sub aspectul rangului, judecătorul sindic constată următoarele:

Creanţa de 104.609 lei, înscrisă în tabelul preliminar, rezulta din declaraţiile neachitate depuse de contribuabil si deciziile de accesorii emise de organul fiscal cormunicate societăţii şi necontestate pe calea contenciosului administrativ depuse la dosar în copie certificată: …

Prin urmare, obiectul cauzei de faţă îl constituie obligaţii bugetare neachitate, cuprinse în Declaraţiile 112, respectiv titlurile executorii invocate şi ataşate declaraţiei de creanţă, necontestate de către debitoare.

Potrivit disp. art. 110 alin.3 din OG 92/2003, şi art. 107.1 din HG 1050 /2004 privind normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, iar conform dispoziţiilor art. 141 alin.1 şi 2 din acelaşi act normativ, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executori emis potrivit procedurilor codului , de către organul de competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este recalculată prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Împotriva înscrisurilor , respectiv a decizilor de accesorii, debitorul nu a formulat contestaţie în conformitate cu art. 205 -207 din OG nr. 92/2003 , astfel că sub acest aspect, al cuantumului creanţei, contestaţia debitorului nu este întemeiată.

Debitorul a susţinut că potrivit certificatului de atestare fiscală nr. …, debitorul nu figura cu obligaţii neachitate la bugetul statului.

Instanţa , analizând natura juridică a certificatului de atestare fiscală , a reţinut că acesta este un act emis de organul fiscal competent, care atesta creanţele fiscale exigibile datorate de o persoana fizica sau juridica la o anumita data şi care nu stabileşte, modifica ori stinge drepturi sau obligaţii fiscale.

Potrivit art. 112 alin (3) din OG nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare,„ In situaţia in care se emit certificate de atestare fiscală in primele 5 zile lucrătoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente in sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă si neachitate până la data eliberării acestora.”

În speţă, certificatul a fost emis in data de 03.12.2012, şi, potrivit textului de lege de mai sus, cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente in sold la data de 31.10.2012, achitate pana la data emiterii acestuia. Actele invocate drept titlu , sunt ulterioare , astfel că certificatul de atestare fiscală nr …/03.12.2012, nu este de natură să conducă la respingerea cererii de creanţă a creditorului bugetar.

Referitor la rangul creanţei de 104.609 lei, stabilită până la data deschiderii procedurii generale a insolvenţei, respectiv data de 28.02.2013, judecătorul sindic constată că au fost invocate în cererea de creanţă a creditorului bugetar procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. … /09.04.2012 in valoare de 105.000 lei, procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. …/09.04.2012 in valoare de 168.000 lei; respectiv procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr…./31.07.2012 înregistrat la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, pentru suma de 787.100 lei.

Potrivit art. 151 pct. 8 din OG nr. 92/2003,” Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj, în sensul prevederilor dreptului comun.”

Tot astfel, art. 121 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, se referă la ordinea distribuirii fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie, de orice fel.

Debitorul , ca şi administratorul judiciar au susţinut că datoriile avute în vedere la încheierea proceselor verbale de sechestru sunt anterioare eliberării certificatului de atestare fiscală.

Judecătorul sindic reţine că potrivit art art. 152 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare stabileşte că “bunurile înscrise in procesele verbale de sechestru încheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executări silite”, astfel că se va admite contestaţia creditorului bugetar şi se va reţine caracterul creanţei garantate prin procesele verbale menţionate, cu efectele prev de art.121 din legea insolvenţei.

A-a admis contestaţia formulată de DGFP A , s-a respins contestaţia formulată de debitorul S.C E S.R.L , sub aspectul creanţei de 104.609 lei, s-a dispus administratorului judiciar înscrierea în tabelul de creanţe a creditorului DGFP A, cu creanţa garantată în cuantum de 104.609 lei .