Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 18, art. 64 alin. (4),
art. 72 alin. (4), art. 108 alin. (3)
O creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, chiar nescadentă, solicitată prin cererea de înregistrare a creanţei în tabelul preliminar şi respinsă de administratorul judiciar deschide creditoarei calea contestaţiei împotriva tabelului preliminar.
Necontestarea de către creditoare a neînregistrării provizorii în tabelul preliminar nu reprezintă un motiv justificat pentru ca această creanţă să fie înregistrată în tabelul suplimentar al creanţelor.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 314 din 21 aprilie 2011,
nepublicată
Prin sentinţa nr. 48 din 21 ianuarie 20II, pronunţată de Tribunalul Brăila, s-a respins, ca nefondată, contestaţia la tabelul suplimentar de creanţe, formulată de creditoarea SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA Bucureşti în contradictoriu cu debitoarea SC M.D.P. SRL reprezentată de lichidator judiciar C.P.I.A. A.E.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a motivat următoarele: potrivit declaraţiei de creanţă formulată în cauză, SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA Bucureşti a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar cu creanţa în sumă totală de 14.468,04 lei compusă din: rate facturate şi neachitate până la momentul rezilierii contractului de leasing nr. 30.04.2010 (ratele 31-34), în valoare de 3.208,15 lei; servicii diverse „Casco” în valoare de 435,40 lei; daune-interese ca echivalent al ratelor de leasing rămase de achitat până la finalul contractului, cu precizarca că în urma valorificării bunului daunele-interese rămase neacoperite sunt în cuantum de 6549,95 lei; cheltuieli cu asigurări achitate în numele debitorului, de la data rezilierii contractului, în valoare totală de 868,69 lei; cheltuieli de recuperare, în sumă de 3095,85 lei; cheltuieli de staţionare, în sumă de 310 lei.
S-a reţinut că lichidatorul judiciar a admis parţial creanţa declarată de creditoarea SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA Bucureşti, care a fost înscrisă în tabelul suplimentar numai cu suma de 7.918,27 lei, fară a fi acceptată suma de 6.549,95 lei solicitată cu titlu de daune-interese. Faţă de probele administrate în cauză, tribunalul a avut în vedere prevederile contractuale privind obligaţia utilizatorului de a plăti daune-interese pentru rezilierea contractului în situaţia neplăţii ratelor de leasing timp de două luni consecutiv – art. 13 pct. 13.4 coroborat cu art. 12 lit. a) – în referire la situaţia de fapt concretă, respectiv valorificarea ulterioară a bunului de către creditoare, la
preţul de 13.067,26 lei, conform facturii din 7 septembrie 2010. In aceste condiţii, instanţa a constatat că în mod neîntemeiat creditoarea SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA Bucureşti a formulat contestaţie la tabelul suplimentar de creanţe, solicitând înscrierea cu daunele-interese reprezentând restul ratelor de leasing rămase de achitat. S-a reţinut că partea de creanţă în sumă de 6.549,95 lei nu a fost acceptată în mod corect de lichidatorul judiciar, întrucât prin valorificarea bunului nu se mai justifică plata de daune-interese, ce aveau rolul de a acoperi eventualul prejudiciu suferit de creditoare prin rezilierea contractului de leasing din culpa utilizatorului.
Instanţa a constatat în acest sens că prin solicitarea de daune-interese creditoarea s-ar îmbogăţi fară justă cauză în detrimentul debitoarei, în condiţiile în care au fost achitate 30 rate de leasing şi s-a acceptat înscrierea creanţei pentru încă patru rate scadente (ratele 31-34) până la data predării bunului – 30 aprilie 2010, acesta fiind vândut ulterior de societatea finanţatoare la valoarea de piaţă. Ca urmare, creditoarea este cu atât mai puţin îndreptăţită la înscrierea în tabelul suplimentar şi cu suma de 6.549,95 lei reprezentând diferenţa daune-interese, prejudiciului invocat nefiind dovedit.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea SC M.K.B. R.L. I.F.N. SA Bucureşti înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi. Prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate în sensul înscrierii creanţei în tabelul suplimentar cu suma de 14.468,04 lei. A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând în dezvoltarea motivelor de recurs următoarele: Conform prevederilor contractuale de la art. 12 şi art. 13.4 din contract, avute în vedere de către instanţa de fond, utilizatorul avea obligaţia, în caz de neîndeplinire a contractului, să achite finanţatorului suma ratelor de leasing rămase de achitat până la finalul contractului. Aceste prevederi contractuale, fiind stipulate în contract, cu acordul părţilor, sunt obligatorii pentru părţile contractuale, conform principiuluipacta suntservanda. De altfel, raţiunea instituirii acestui principiu este tocmai necesitatea de a asigura stabilirea şi siguranţă raporturilor juridice. Cu toate acestea, instanţa a înţeles să modifice acordul liber exprimat de părţi, în detrimentul creditoarei. A mai reţinut instanţa în cadrul motivării, faptul că „prin valorificarea bunului nu se mai justifică plata de daune-interese, ce aveau rolul de a acoperi eventualul prejudiciu suferit de creditoare prin realizarea contractului”. Consideră că instanţa de fond este în eroare cu privire la prejudiciul cauzat creditoarei.
In speţă, este vorba despre un contract de leasing financiar, prin care utilizatorul s-a obligat ca la sfârşitul perioadei financiare să achiziţioneze bunul ce a făcut obiectul contractului şi nu de un contract de leasing operaţional, prin care utilizatorului i se închiriază un bun. Prin urmare, prejudiciul cauzat recurentei-creditoare nu este sub nicio formă unul eventual, ci unul concret şi probat. Având în vedere motivele invocate, a solicitat
admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, şi înscrierea creditoarei în tabelul suplimentar al creanţelor cu suma de 14.468,04 lei. In drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Legal citată, debitoarea SC M.D.P. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă, ca nefondat. A învederat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că aplicabilitatea clauzelor care conferă finanţatorului dreptul de a rezilia contractul în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor este strâns legată de situaţia de fapt, respectiv valorificarea bunului, după data restituirii sale către finanţator. La data diminuării creanţei cu titlu de daune-interese, lichidatorul judiciar a avut în vedere că suma declarată cu titlu de daune-interese nu reprezintă o creanţă certă şi exigibilă în înţelesul Legii nr. 85/2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele: La data deschiderii procedurii de , recurenta-creditoare SC M.K.B. R.L.
I.F.N. SA Bucureşti a formulat cerere de admitere şi înregistrare în tabelul preliminar al creanţelor pentru o creanţă în sumă totală de 24.212,01 lei din care lichidatorul judiciar a înregistrat în tabelul preliminar doar suma de 667,72 lei, motivând, în adresa de notificare formulată conform art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, că diferenţa de creanţă nu este certă şi nici exigibilă. Suma neînregistrată în tabelul preliminar include şi suma cu titlu de daune-interese solicitată prin cererea pentru înregistrarea creanţelor în tabelul suplimentar de creanţe, şi care a făcut obiectul contestaţiei deduse judecăţii. Potrivit art. 3 pct. 18 din „tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora”. Creanţa în sumă de 6.549,95 lei, echivalentul a 1.263,90 euro, reprezintă daune-interese diminuate, ca urmare a valorificării bunului, obiect al contractului de leasing, conform facturii din 7 septembrie 2010. Aşa cum a precizat şi recurenta-creditoare prin răspunsul la întâmpinare, depus în dosarul instanţei de fond, în situaţia în care a primit notificarea lichidatorului judiciar în temeiul art. 72 alin. (4) din lege, creditoarea avea deschisă calea contestaţiei împotriva tabelului preliminar pentru a fi înregistrată creanţa sa la categoria celor nescadente. Aceasta, deoarece potrivit art. 64 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, „creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege”.
Recurenta-creditoare nu a contestat tabelul preliminar al crcanţelor întocmit de lichidatorul judiciar în care s-a refuzat înregistrarea creanţei reprezentând daune-interese, ca efect al rezilierii contractului de leasing.
Diminuarea cuantumului sumei pretinse cu titlu de daune-interese, ca urmare a valorificării bunului ce a constituit obiectul contractului de leasing, nu conferă creanţei pretinsă cu acest titlu caracter de creanţă născută după deschiderea procedurii insolvenţei. Fiind o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, chiar nescadentă, aceasta a fost solicitată prin cererea de înregistrare a creanţei în tabelul preliminar, iar refuzul înregistrării în tabel a deschis creditoarei calea contestaţiei împotriva tabelului preliminar. Recurenta-creditoare nu a contestat, însă, neînregistrarea provizorie în tabelul preliminar.
Prin urmare, creanţa pretinsă cu titlu de daune-interese, diminuate, după valorificarea bunului ce face obiectul contractului de leasing nu are natura unei creanţe născute după data deschiderii procedurii, astfel că, în mod corect, această creanţă nu a fost înregistrată în tabelul suplimentar al creanţelor. Faţă de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) şi art. 304′ C. proc. civ. a respins recursul, ca nefondat.
