Prin eliberarea din funcţie a reclamantului, contestatorul nu s-a conformat cerinţelor impuse de art. 62 alin. 3 din Legea nr. nr. 188/1999, potrivit cărora, în situaţia în care are loc restrângerea numărului de posturi la o instituţie publică, trebuie să se aibă în vedere rezultatele obţinute de funcţionarii publici la evaluarea anuală a activităţii. Or, reclamantul a obţinut, potrivit fişei de evaluare, punctajul maxim, ceea ce nu justifică măsura emiterii deciziei de încetare a raporturilor de serviciu dispusă de recurent.
Prin sentinţa civilă nr. 249/F/28.03.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a civilă şi de administrativ în dosarul nr. 881/CA/ 2001 a fost admisă acţiunea formulată de P.D., în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov si a fost anulată decizia nr. 1305/10.09.2001 emisă de pârâtă.
în motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 1305/10.09.2001 a directorului general al Casei de Asigurări de Sănătate Ilfov, reclamanta a fost eliberată din funcţia publică de execuţie, consilier, cls. I, gr. I, raporturile de serviciu încetând ca urmare a desfiinţării postului ocupat în cadrul Biroului de contractare a serviciilor medicale pe domenii de asistentă medicală, începând cu data de 11.09.2001.
Instanţa arată că potrivit art. 92 din Legea nr. 188/1999, eliberarea din funcţie a unui salariat este posibilă numai când instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării, în sensul că reorganizarea trebuie să aibă loc prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de şi acesta să accepte oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. In consecinţă, reorganizarea trebuie să fie definită, postul urmând a fi desfiinţat şi nu echivalează cu schimbarea denumirii sau suspendarea postului.
Instanţa de fond a constatat că aceste cerinţe impuse de art. 92 lit. d din Legea nr. 188/1999 nu au fost respectate de către pârâtă, întrucât după emiterea deciziei atacate (10 septembrie şi 27 septembrie 2001) CAS Ilfov a publicat în presă anunţuri privind scoaterea la concurs a unor posturi vacante, ce a condus instanţa la concluzia că desfiinţarea postului ocupat de reclamant nu a răspuns unei nevoi reale şi generale de reorganizare a instituţiei de reducere de personal, potrivit criteriilor stabilite în Ordinul nr. 13/15.02.2001 al preşedintelui CNAS, vizând de fapt postul ocupat de reclamantă.
împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta a arătat că, prin hotărârea pronunţată, instanţa nu a luat în consideraţie Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 13/2001 potrivit căruia, pentru asigurarea funcţionalităţii CAS numărul minim de posturi în schema de personal al Casei de Asigurări de Sănătate judeţene este de până la 60 de posturi şi că, potrivit criteriilor de normare, numărul de posturi în schema de personal era de 40 de posturi, deci sub minimul prevăzut, în condiţiile în care în unitate existau în acea perioadă 100 de posturi. Se mai susţine că potrivit criteriilor de normare, instituţia era obligată să procedeze la o reducere de personal, urmând a se încadra în numărul de 60 posturi.
Se mai susţine că restrângerea activităţii a fost legală, efectivă, corespunzătoare unei cerinţe reale impuse de nevoile de. ordin financiar ale unităţii. Se precizează că instanţa în mod eronat a apreciat că recurenta nu s-a încadrat prevederilor art. 92 lit. d din Legea nr. 188/1999, întrucât cu adresa nr. 3393/15.08.2001 A.N.F.P. a comunicat că au fost înregistrate în baza de date personale ale eliberaţi din funcţie, ca urmare a restrângerii numărului de posturi din cadrul CAS Ilfov, şi că nu există posturi vacante care să poată fi oferite contestatoarei.
Referitor la concursul organizat de recurentă la data de 10.10.2001 se susţine că aceste posturi nu erau de specialitate medicală şi erau posturi absolut necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, organizându-se la data de 20.10.2001 şi un concurs cu specialitate medicală, care a creat reclamantei posibilitatea de a participa, dar aceasta nu s-a prezentat.
Curtea, analizând actele dosarului şi susţinerile părţilor, urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 13/15.02.2001 nu poate fi interpretat ca un ordin ce vizează reducerea de personal, aşa cum a fost interpretat de recurentă, întrucât prin art. 2 alin. 1 din O.P. CNAS nr. 13/2000, se precizează că prevederile articolului precizat se aplică numai pentru casele de asigurări de sănătate la numărul calculat potrivit art. 1 din ordin, este sub numărul minim de 60 de posturi.
Instanţa reţine că recurenta, prin eliberarea din funcţie a reclamantei contestatoare, nu s-a conformat cerinţelor impuse de art. 62 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora, în situaţia în care are loc restrângerea numărului de posturi la o instituţie publică, trebuie să se aibă în vedere rezultatele obţinute de funcţionarii publici la evaluarea anuală a activităţii, ori reclamanta a obţinut conform fişei de evaluare punctajul maxim, ceea ce nu justifică măsura emiterii deciziei de încetare a raporturilor de serviciu dispusă de recurenta pârâtă.
Curtea constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat că recurenta, prin emiterea deciziei atacate nu s-a conformat cerinţelor impuse de art. 92 lit. d din Legea nr. 188/1999, întrucât din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reorganizarea nu a fost efectivă şi reală atâta timp cât după emiterea deciziei atacate, recurenta pârâtă a publicat în presă scoaterea la concurs a unor posturi vacante, iar reclamantei intimate nu i-a fost oferit un alt post din partea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Pentru aceste considerente, cu referire la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 388/2002)
