Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată), iar a doua valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii (daune compensatorii), rezultă că este admisibil cumulul acestora şi, deci, nu se ajunge la o dublă reparaţie.
Prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei până la plata efectivă a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmăreşte acoperirea beneficiului nerealizat.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 61 din 21 ianuarie 2013
Prin decizia civilă nr. 28 din 11.09.2012 pronunțată în dosarul nr. 30667/325/2011 Tribunalul Timiș a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria B. împotriva sentinței civile nr. 5352/29.02.2012 a Judecătoriei Timișoara.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în mod corect prin sentința civilă nr. 5352/29.02.2012 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanta Universitatea P. din Timișoara împotriva pârâtei Primăria B., care a fost obligată la plata sumei de 118.000 lei, cu titlu de preț, suma ce va fi actualizată cu rata inflației, calculată de la data pronunțării hotărârii judecătorești și până la plata efectivă a debitului, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra debitului restant, de la data scadentei facturii seria AFF nr. 9030267/06.05.2010 și până la data pronunțării hotărârii.
în ceea ce privește solicitarea reclamantei de actualizare a sumei datorate cu rata inflației, prima instanță a găsit-o întemeiată având în vedere dispozițiile art. 3712alin. (3) C.proc.civ. Practica și doctrina au permis cumulul dobânzilor legale cu despăgubirile. în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin. (1) din vechiul Cod civil, cealaltă art. 998 din același cod, precum și respectarea principiului reparării integrale a pagubei. Astfel, pe lângă dobânda legală, ca daună moratorie, pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, creditorul poate pretinde și alte daune, ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urma prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării.
împotriva deciziei de mai sus a declarat recurs pârâta Primăria B., solicitând modificarea ei, admiterea apelului formulat împotriva sentinței nr. 5352/29.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, schimbarea în parte a hotărârii și, pe cale de consecință, respingerea cererii de actualizare a sumei cu indicele inflației și de acordare a dobânzii, având în vedere că sentința judecătoriei și decizia tribunalului sunt nelegale, impunându-se respingerea cererii de actualizare a sumei cu indicele inflației și de acordare a dobânzii, acestea neputând fi cumulate.
Prin decizia civilă nr. 61 din 21.01.2013, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul pârâtei.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că în speță nu este incident cazul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., hotărârea instanțelor de fond de obligare a primăriei pârâte la plata atât a dobânzii legale, cât și a debitului actualizat cu indicele de inflație nefiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cum nejustificat susține recurenta.
Aceasta, întrucât în materie comercială, prin excepție de la dreptul comun, se pot cere și acorda cumulativ daune-interese compensatorii și daune-interese moratorii, păgubirea creditorului fiind prezumată, conform art. 43 C.com., creanța putând fi și actualizată cu rata inflației, împrejurare care nu reprezintă o dublă reparație a prejudiciului, ci o reparare a sa integrală.
Critica recurentei că prin plata reactualizată a debitului a acoperit prejudiciul prezumat creat intimatului reclamant, deci și daunele moratorii, nu poate fi primită, dat fiind faptul că potrivit principiului reparării integrale, consacrat de art. 1084 din vechiul Cod civil, „daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind, în genere, pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit…”.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), singura concluzie care rezultă este aceea că este admisibil cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
în alte cuvinte, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Așadar, natura juridică a celor două instituții este diferită. în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite. Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este art. 43 C.com., pe când actualizarea își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei.
Susținerile recurentei în sensul că termenul contractual nu ar fi fost respectat de partea adversă, fiind prelungit, intervenind compensarea raportat la prejudiciile determinate de efectuarea cu întârziere a lucrării sunt neîntemeiate, deoarece factura fiscală AFF nr. 9030267/06.05.2010 a fost emisă cu mult după ce intimatul a finalizat lucrarea, care a fost preluată cu proces-verbal de către beneficiar, fără obiecțiuni.
(Judecător dr. Csaba Bela Nasz)
