DAUNE INTERESE. CONDIŢII DE ACORDARE


Pentru prejudiciile cauzate de debitor prin neexecutarea obligaţiilor contractuale sau prin executarea lor defectuoasă sau

cu întârziere, creditorul poate primi despăgubiri băneşti sub forma daunelor interese în măsura în care va dovedi că există legătură de cauzalitate între prejudiciu şi fapta culpabilă a debitorului cu privire la neîndeplinirea obligaţiei de plată a debitului la scadenţă.

Prin acţiunea formulată de reclamanta S.C. “I.U.”- S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “S.F.” – S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 110.840.580 lei, contravaloare marfă, plus daune în sumă de 72.603.700 lei, echivalentul a 9.000 DM, şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 5729/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 38.256.540 lei, contravaloare marfă.

De asemenea, a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele interese şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

în ce privesc cheltuielile de judecată, pârâta a fost obligată către reclamantă la plata acestora în mod proporţional cu pretenţiile admise şi anume, la 2.510.000 lei, taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei, timbru judiciar.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că probele relevă existenţa debitului pretins cu titlu de contravaloare produse livrate, dar, pentru daune, nu s-a făcut dovada existenţei prejudiciului şi a faptei culpabile a pârâtei.

Pentru lipsă de probe concludente s-a respins şi cererea reconvenţională.

împotriva sentinţei sus arătate au formulat apel ambele părţi.

Apelul formulat de pârâtă nu a fost timbrat şi nici motivat, împrejurare faţă de care, Curtea, în baza art. 20 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 146/1999, modificată, l-a anulat ca netimbrat.

în ce priveşte apelul formulat de reclamantă – vizând neacordarea daunelor şi a cheltuielilor de judecată aferente – Curtea l-a respins, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că reclamanta-apelantă nu a făcut dovada existenţei prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi culpa pârâtei în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.

S-a mai retinut că părţile nu au prevăzut în contract o asemenea sancţiune si că probele nu relevă temeinicia cererii privind daunele în sumă de 9.000 DM. (Judecator Mioara Badea)

(Secţia comercială, decizia nr. 929/2000)