Invocarea interdicţiei bancare privind transferul de valută dintre persoane juridice nu poate fi privită, faţă de dispoziţiile H.G. nr. 689/1993, prin care se reglementează obligaţiile pârâtei-apelante
în materia importului de păcură pentru rezervele statului, fiind o derogare de la prevederile H.G. nr. 211/1993.
Prin sentinţa nr. 1665/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea reclamantei S.C. “P.” – S.A. împotriva pârâtei B., aceasta fiind obligată la plata sumei de 4.906.131.889 lei, cu titlu de daune, plus cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut culpa pârâtei, în sensul că nu a achiziţionat de pe piaţa valutară diferenţa de dolari, pentru plata în valută a celor 60.000 tone păcură, astfel că societatea reclamantă a fost prejudiciată cu suma solicitată.
Instanţa de fond a mai reţinut că A.N.R.M. nu are vinovăţie, furnizând în lei fondurile ce trebuiau transformate în valută, pentru plata la extern, şi nici reclamanta, care, în calitate de intermediară, asigura operaţia de completare a rezervelor de stat, B.R.C.E. fiind cea care nu şi-a respectat obligaţia de transformare în valută a preţului în lei, imputând diferenţa reclamantei.
împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele:
– banca trebuia să respecte o interdicţie bancară de transfer de valută între persoane juridice române, conform Regulamentului privind operaţiunile valutare, deoarece, neavând raporturi juridice cu exportatorul, nu putea face direct plata din conturile proprii;
– instanţa de fond, în mod greşit, şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză;
– instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile alin. 2 pct. 5 din Regulamentul privind efectuarea operaţiunilor valutare, greşit apreciindu-se neglijenţa pârâtei;
– comitentul trebuia să suporte efectele negative ale devalorizării monedei naţionale, conform celor dispuse şi convenite prin contractul de comision.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, deoarece apelanta-pârâtă, în baza prevederilor art. 2 din H.G. nr. 689/1993, avea obligaţia să asigure resursele financiare, în valută convertibilă.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins apelul, ca nefondat, reţinând că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 689/1993, şi nu dispoziţiile H.G. nr. 211/1993, apelanta-pârâtă având obligaţia de a asigura resursele financiare în valută convertibilă, pentru importul a 60.000 tone păcură.
S-a mai reţinut că apelanta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia reglementată de O.G. nr. 689/1993, creând un prejudiciu societăţii reclamante.
De asemenea, s-a reţinut că invocarea interdicţiei bancare privind transferul de valută dintre persoane juridice nu poate fi privită, faţă de dispoziţiile H.G. nr. 689/1993, prin care se reglementează obligaţiile pârâtei-apelante în materia importului de păcură pentru rezervele statului, fiind o derogare de la prevederile H.G. nr. 211/1993. (Judecator Florica Bodnar)
