Prin încheierea pronunţată de T. B. în dosarul nr. 2766/110/2010 la data de 14.04.2011 a fost respinsă cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. prin care a solicitat a se lua act de decizia sa de desemnare a lichidatorului judiciar.
Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul sindic a reţinut că în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 19 alin. 3 din de publicare în Buletinul Procedurilor de a deciziei creditorului majoritar de numire a unui lichidator/administrator judiciar pentru a da posibilitatea tuturor celor îndreptăţiţi de a formula contestaţii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea D.G.F.P.
Recurenta susţine că motivarea instanţei de fond este greşită, deoarece este unic creditor în acest dosar, iar art. 19 alin. 3 prevede că numai creditorii pot contesta decizia de înlocuire în termen de 3 zile de la publicare. Arată că administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei, în data de 06.04.2011, procesul-verbal al adunării creditorilor, care a hotărât înlocuirea administratorului judiciar desemnat provizoriu.
Lichidatorul judiciar T. A. a formulat întâmpinare prin care arată că a fost desemnat administrator judiciar prin sentinţa civilă nr. 99 din 27.01.2011 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. D. B. S.R.L., iar ulterior, prin sentinţa civilă nr. 260 din 24.02.2011 de deschidere a procedurii falimentului în formă simplificată, a fost confirmat ca lichidator judiciar, în condiţiile art. 34 din Legea nr. 85/2006.
Intimatul arată că ulterior pronunţării sentinţei prin care a fost confirmat lichidatorul judiciar, creditorul bugetar D.G.F.P. a organizat o procedură de selecţie pentru desemnarea unui practician în insolvenţă pentru debitoarea S.C. D. B. S.R.L., fiind selectat C. I. M. Menţionează că practicianul selectat nu a înţeles să-şi manifeste interesul în vederea preluării poziţiei de lichidator judiciar, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Intimatul susţine că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar, având în vedere faptul că decizia de înlocuire a unui practician în insolvenţă trebuie publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, pentru a oferi posibilitatea persoanelor interesate de a contesta o astfel de decizie, urmând ca după publicarea deciziei judecătorul sindic să fie investit cu soluţionarea cererii.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele de recurs invocate şi de actele şi lucrările din dosar, curtea constată că recursul este fondat din următoarele considerente:
Recurenta D.G.F.P. a solicitat judecătorului sindic ca, în temeiul art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, să ia act de decizia sa de desemnare a lichidatorului judiciar C. I. M. în locul lichidatorului judiciar T. A., desemnat provizoriu de judecătorul sindic.
Judecătorul sindic a respins cererea formulată de recurentă, motivând că nu a fost îndeplinită condiţia de publicare a deciziei în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, pentru a da posibilitatea tuturor celor îndreptăţiţi de a formula contestaţii, condiţie prevăzută de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Curtea reţine că potrivit art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia. Alin. 3 al aceluiaşi articol prevede posibilitatea pentru creditori de a contesta, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului majoritar în termen de 3 zile de la publicarea deciziei în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, iar alin. 4 prevede că, dacă în termenul prevăzut la alin. 3 decizia nu este contestată, judecătorul sindic va numi administratorul/lichidatorul judiciar propus de creditorul majoritar.
Interpretând teleologic dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 85/2006, în contextul în care actuala reglementare pe ansamblu acordă creditorilor prerogative sporite faţă de vechea reglementare, instanţa de recurs reţine că legiuitorul a acordat creditorului majoritar prerogativa desemnării administratorului/lichidatorului judiciar, cu respectarea cerinţei de legalitate. Decizia luată de creditorul majoritar poate fi contestată doar de ceilalţi creditori şi doar pentru motive de nelegalitate, potrivit art. 19 alin. 3. În situaţia în care nu există contestaţii, judecătorul sindic numeşte lichidatorul judiciar desemnat de creditorul majoritar.
În speţa de faţă, recurenta este unic creditor. Într-o atare situaţie, dispoziţiile art. 19 alin. 3 nu sunt aplicabile, această dispoziţie operând doar în favoarea creditorilor minoritari, în situaţia în care în tabelul de creanţe sunt înscrişi mai mulţi creditori.
Judecătorul sindic a reţinut în mod greşit aplicabilitatea în cauză a art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 şi a condiţionat numirea lichidatorului judiciar desemnat de recurentă de publicarea deciziei de desemnare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în condiţiile în care în procedură nu participă şi alţi creditori singurii îndreptăţiţi să ia cunoştinţă de decizia luată de recurentă şi să o conteste. De altfel, în ipoteza inexistenţei contestaţiilor judecătorul sindic trebuia să numească lichidatorul judiciar desemnat de creditorul majoritar, art. 19 alin. 4 nelăsând la latitudinea judecătorului sindic desemnarea lichidatorului judiciar.
Faţă de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea a admis recursul, a modificat încheierea recurată în sensul că a numit în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvenţă desemnat de creditorul unic, respectiv C. I. M., dispunând totodată încetarea atribuţiilor lichidatorului judiciar T. A., desemnat de judecătorul sindic.
