întrucât textul de lege care a stat la baza emiterii actului administrativ a fost declarat neconstituţional, se impune anularea actului administrativ atacat.
Prin acţiunea înregistrată la 18.04.2000, reclamanta SC “A.A.P.” SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor şi Garda Financiară – Secţia Ilfov, solicitând anularea deciziei nr. 580 din 30.03.2000, emisă de primul pârât şi a procesului verbal nr. 22487 din 21.10.1999 întocmit de al doilea pârât.
în motivarea acţiunii, reclamanta arată că, prin decizia nr. 580/30.03.2000 a fost anulată plângerea sa împotriva procesului verbal de control nr. 22487/ 21.10.1999 pentru neachitarea integrală a taxei de timbru datorate, în sumă de 58.530.320 lei.
Reclamanta precizează că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 105/1997 sunt neconstituţionale, deoarece Ministerul Finanţelor nu face parte din categoria autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, iar contestaţiile şi plângerile, formulate de agenţii economici se încadrează în dreptul de petiţionare prevăzut de art. 47 din Constituţie, drept ce nu poate fi condiţionat şi limitat decât prin lege organică; totodată, au fost invocate dispoziţiile art. 21 din Constituţie, articol care consacră accesul liber la justiţie.
Alăturat acţiunii s-au depus în copie decizia nr. 580 din 30.03.2000, procesul verbal de control încheiat de Garda Financiară – Secţia Ilfov, dispoziţia nr. 53 din 17.01.2000 emisă de D.G.F.P.C.F.S. Ilfov.
La data de 19.01.2001, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că faţă de pronunţarea deciziei 208 din 2000 a şi emiterea O.G. nr. 13/2001 solicită, în subisidiar, în urma anulării Deciziei 580/2001 trimiterea cauzei organului competent să soluţioneze plângerea sa, conform O.G. nr. 13/2001.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine în fapt că atât Ministerul Finanţelor, cât şi D.G.F.P.C.F.S. Ilfov au anulat contestaţiile formulate de reclamantă pe considerentul că acestea erau insuficient timbrate; din acest motiv, autorităţile administrative nu au pronunţat o soluţie privind problemele de nelegalitate şi netemeinicie ale procesului verbal de control nr. 22487/ 21.10.1999, invocate de reclamantă.
Pârâtul în cauză, Ministerul Finanţelor, a susţinut că la data respectivă, o asemenea soluţie era legală, întemeindu-se pe art. 6 din Legea nr. 105/ 1997.
Instanţa apreciază că la data judecării cauzei menţinerea soluţiei Ministerului Finanţelor nu se mai poate face în baza unui text de lege declarat neconstituţional de Curtea Constituţională (art. 6 din Legea nr. 105/1997), iar singura soluţie judicioasă, care corespunde atât principiului accesului la justiţie, cât şi normelor de procedură (de imediată aplicare) instituite de O.G. nr. 13/2001, este anularea deciziei Ministerului Finanţelor nr. 580/2000, cu trimiterea contestaţiei organului competent potrivit art. 5 din O.G. nr. 13/ 2001.
în consecinţă, instanţa, în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990 cu referire la decizia nr. 208/2000 a Curţii Constituţionale va anula ca nelegală decizia Ministerului Finanţelor nr. 580/2000 şi va trimite contestaţia aceleiaşi autorităţi, în vederea soluţionării acesteia, în baza art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 13/2001
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 367/2001)
