Declanşarea procedurii insolvenţei şi falimentului.
Calitatea procesuală de recurent.
– Legea nr. 64/1995 – art. 78 şi 131
– – art. 41
– Legea 19/2000 – art. 652 din
Normele metodologice de aplicare a legii
– Codul muncii – art. 60 alin. 2
Recursul declarat împotriva sentinţei prin care a fost admisă cererea de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, împotriva societăţii aflată în procedura de şi faliment – se respinge în situaţia în care societatea debitoare a fost radiată din urmare închiderii procedurii insolvenţei.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 2165 din 12 noiembrie 2009)
Prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea angajatorului să-i plătească indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la vârsta de doi ani, contestând şi decizia de desfacere a contractului de muncă, cerând reintegrarea sa.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 2165 din 12 noiembrie 2009, a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de societatea intimată, aflată în procedura insolvenţei, iar pe fond, acţiunea a fost admisă în parte şi obligată intimata prin lichidator să-i plătească reclamantului contestator suma de 8.799.180 lei cu care s-a înscris pe tabelul creditorilor cu ocazia reorganizării judiciare, fiind respinse capetele de cerere privind anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi acordarea daunelor morale .
Temeiul faptic şi juridic al admiterii în parte a acţiunii l-a constituit faptul că intimata are obligaţia să efectueze toate demersurile necesare prevăzute de art. 652 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000 pentru depunerea actelor necesare pentru acordarea drepturilor cuvenite, în condiţiile în care sumele datorate de intimată se referă la o perioadă anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă şi lichidare judiciară, care se achită din fondurile de asigurări sociale şi nu din salarii.
În legătură cu celelalte două capete de cerere-desfacerea contractului individual de muncă şi acordarea daunelor morale – s-a reţinut de către instanţă că interdicţiile de concediere a salariaţilor prevăzute la art. 60 alin. 1 lit. e din codul muncii pentru perioada creşterii copilului până la doi ani, nu sunt incidente în cazul
concedierilor pentru motive ce survin ca urmare reorganizării judiciare sau falimentului angajatorului, iar pentru daunele morale nu sunt împlinite cerinţele vizate de art. 998 şi 999 Cod civil.
Recursul declarat de pârâta intimată împotriva acestei sentinţe a fost respins ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, prevăzută de art. 41 din Codul de procedură civilă, întrucât prin sentinţa civilă nr. 1354 din 2 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei privind pe debitoare şi radierea acesteia din Registrul Comerţului, conform art. 131 din Legea nr. 64/1995 cu modificările şi completările ulterioare, astfel că, aşa cum a învederat lichidatorul judiciar, intimata recurentă nu mai poate utiliza această cale de atac nemaiavând capacitatea procesuală necesară în sensul mai sus arătat.
