Legea nr. 85/2006, art. 7 alin. (3) teza a ll-a, art. 28 alin. (1) lit. c), art. 61
în condiţiile art. 7 alin. (3), teza a ll-a din Legea nr. 85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 se consideră îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de .
Nu pot fi primite susţineri referitoare la faptul că administratorul judiciar ar fi trebuit să procedeze la refacerea actelor şi evidenţelor contabile ale debitoarei şi să solicite relaţii cu privire la bunurile înregistrate în evidenţele Primăriei pentru a putea identifica toţi creditorii debitoarei spre a-i notifica conform Codului de procedură civilă. Refacerea actelor contabile ale debitoarei nu are ca scop identificarea creditorilor debitoarei, în vederea notificării acestora asupra deschiderii procedurii.
C.A. Galaţi, dec. corn. nr. 251 din 6 aprilie 2011, nepublicată
SC B.T.L.T. IFN SA, la data dc 6 decembrie 2010, a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar întocmit de administratorul judiciar al debitoarei SC F. SRL, S. 2000 S.P.R.L. întrucât cererea de înregistrare a creanţei în tabelul preliminar a fost respinsă de lichidatorul judiciar ca fiind tardivă.
Prin sentinţa comercială nr. 278 din 14 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a respins contestaţia împotriva tabelului preliminar al creanţelor, formulată de creditoarea SC B.T.L.T. IFN SA ca fiind nefondată. Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a motivat că, în mod corect, administratorul judiciar a respins declaraţia de creanţă ca tardivă, întrucât a fost depusă la grefa instanţei la data de 9 noiembrie 2010, iar termenul limită a fost stabilit la data de 8 noiembrie 2010. Din raportul de activitate rezultă că reprezentanţii debitoarei nu au depus actele şi documentele primare, fiind incidente prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea SC B.T.L.T. IFN SA. A criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi nete-meinicie motivând următoarele: Instanţa a respins cererea dc înregistrare a creanţei, motivând că în cauză sunt incidente prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorul judiciar nu a avut posibilitatea să o notifice, deoarece prin raportul de activitate nr. 4073 din 29 noiembrie 2010 acesta arată că reprezentanţii debitoarei nu au depus actele şi docu-
mentele primare. In acest context, arată că şi-a motivat în drept cererea pe prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006, în sensul că notificarea deschiderii procedurii de insolvenţă s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege, însă instanţa a considerat că recurenta nu se încadrează în prevederile art. 103 C. proc. civ. şi prin urmare a respins cererea. Arată că, în vederea întocmirii raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, administratorul judiciar este obligat să întocmească actele prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege, în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale.
In acest sens, arată că potrivit art. 58 din lege, administratorul judiciar va solicita relaţii privind sediul social al societăţii şi date privind administraţia societăţii, relaţii privind bunurile patrimoniale şi documentele privind
activitatea societăţii de la autorităţile care deţin sau ar putea să deţină informaţiile solicitate. Susţine astfel că administratorul judiciar ar fi trebuit să solicite informaţii asupra bunurilor patrimoniale ale debitoarei, de la Primăria Galaţi, indiferent că s-au predat sau nu actele prevăzute la art. 28 alin. (1) şi, astfel, că ar fi putut afla proprietarul bunului aflat în leasing şi, prin urmare, să o notifice în vederea înregistrării creanţei. Chiar dacă administratorul judiciar a făcut demersuri în acest sens, aşa cum rezultă din raportul nr. 4073 depus la dosar, recurenta-creditoare consideră că administratorul judiciar putea să solicite aceste informaţii instituţiei abilitate, într-un termen rezonabil, pentru a se putea notifica potenţialii creditori, astfel încât să se încadreze în termenul limită stabilit de judecătorul-sindic. Consideră că drepturile societăţii creditoare au fost în mod evident lezate, prin nesocotirea dispoziţiilor art. 7 din lege. Intenţia legiuitorului de citare prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (în continuarc Buletinul procedurilor de insolvenţă) a fost aceea de a simplifica modalitatea de realizare a procedurilor de citare şi comunicare prin înfiinţarea Buletinului procedurilor de insolvenţă. Prin instituirea acestei proceduri operează prezumţia de cunoaştere a deschiderii procedurii în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (7), prin notificarea deschiderii procedurii prin buletin.
Consideră însă că acest buletin, prin caracterul său public, nu este de natură a aduce atingere dreptului creditorilor la recuperarea creanţei, a cărei realizare trebuie asigurată în mod egal tuturor creditorilor şi prin prisma
art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului. In acest sens a susţinut că prin legea specială s-a prevăzut obligativitatea îndeplinirii procedurii de citare şi comunicare a actelor de procedură, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă până la deschiderea procedurii, inclusiv a notificării de deschidere a procedurii. în drept, a invocat dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9, art. 304′ şi art. 103 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Prin sentinţa comercială nr. 888 din 30 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a admis cererea formulată de creditoarea SC B. SA pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC F. SRL Galaţi. Prin această hotărâre s-a stabilit, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, termenul-limită pentru înregistrarea cererilor dc admitere a creanţclor asupra averii debitorului, la data de 8 noiembrie 2010. Recurenta-creditoare a formulat cererea de admitere a creanţei la data de 9 noiembrie 2010. Este adevărat că potrivit art. 61 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006, notificarea deschiderii procedurii se transmite tuturor creditorilor conform prevederilor Codului de procedură civilă. In cauză însă, recurenta-creditoare nu a fost notificată individual, întrucât debitoarea nu a predat administratorului judiciar actele şi documentele contabile şi respectiv lista creditorilor prevăzută de art. 28 alin. (1) lit. c) din lege. Notificarea deschiderii procedurii a fost publicată în buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 152754 din 20 octombrie 2010, precum şi într-un ziar de largă circulaţie.
în condiţiile art. 7 alin. (3) teza a Il-a din Legea nr. 85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită, dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, situaţie care este incidenţă în cauză. Nu pot fi primite motivele de recurs referitoare la faptul că administratorul judiciar ar fi trebuit să procedeze la refacerea actelor şi evidenţelor contabile ale debitoarei şi să solicite relaţii cu privire la bunurile înregistrate în evidenţele Primăriei pentru a putea deduce că recurenta este creditoarea debitoarei şi apoi să o notifice conform Codului de procedură civilă. Rcfacerea actelor contabile ale debitoarei nu are ca scop identificarea creditorilor debitoarei, în vederea notificării acestora asupra deschiderii procedurii. Recurenta, creditoare calificată, nu se poate justifica invocând că, din cauza numărului mare de clienţi, nu a avut timp să verifice buletinul procedurilor de insolvenţă şi că a identificat debitoarea în buletin la o zi după împlinirea termenului fixat pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor. Notificarea prin publicitate lărgită şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă se efectuează tocmai cu scopul de a aduce la cunoştinţa oricărei persoane interesate, în spccial creditorilor, deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitor şi posibilitatea pe care o au creditorii de a-şi înregistra creanţa în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii, prezumându-se că crcditorii necunoscuţi ai debitorului au luat cunoştinţă de aceste aspecte.
Prin urmare, administratorul judiciar şi-a îndeplinit atribuţiile în legătură cu notificarea deschiderii proccdurii insolvenţei, iar criticile recurentei referitoare la neîndeplinirea oricăror alte atribuţii nu au legătură cu aspectele referitoare la notificarea deschiderii procedurii invocate în cauză. De asemenea, nu se poate considera că declaraţia de creanţă depusă după împlinirea termenului limită de înregistrare a creanţei include şi o cerere de repunere în termen, în condiţiilc în care o cererc în acest sens nu a fost formulată în mod explicit în cauză. Repunerea în termenul pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţei se realizează cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 103 C. proc. civ. şi trebuie solicitată în mod explicit de partea interesată.
In cauză însă, o atare cerere nu a fost formulată de recurenta-creditoare, iar susţinerea că declaraţia de creanţă ar fi trebuit considerată ca o cerere de repunere în termen este lipsită de temei. Faţă de cele mai sus expuse, curtea a reţinut că rccurenta-creditoarc, în calitatc dc titulară a unei crcanţe anterioară deschiderii procedurii, este decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul creditorilor conform art. 76 din Legea nr. 85/2006.
