Beneficiază de Decretul-lege nr. 118/1990, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 41/1997 şi persoanele care fac dovada cu hotărâre judecătorească de constatare că nu şi-au putut exercita profesia sau ocupaţia cât timp au fost urmărite de organele de represiune pentru motive politice.
Reclamantul C.N. a chemat în judecată DGMPS solicitând anularea deciziei nr. 582/1997.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este beneficiar al drepturilor instituite prin Decretul-Lege nr. 118/1990, potrivit deciziei civile nr. 781/1992.
Prin această decizie s-a stabilit că perioada de detenţie este cuprinsă între 6.12.1949-24.12.1954, iar perioada de represiune este cea cuprinsă între 16.04.1949-10.05.1970. Mai susţine reclamantul că prin această decizie pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-au calculat drepturile ce i se cuvin pentru o perioadă de 20 de ani şi 24 zile, respectiv o lunară de 4.014 lei (200 de lei pentru fiecare an de detenţie). Potrivit art. 1 şi 8 din D-L. 118/ 1990 beneficiază de vechime în muncă şi şi cei care începând cu 6.03.1945 au executat o pedeapsă privativă de libertate sau din motive politice nu au putut să-şi exercite profesia pentru care erau pregătiţi. Prin O.U.G. nr. 41/1997 s-a majorat pensia luanră la 60.000 lei pentru fiecare an de detenţie şi represiune.
Ca urmare a apariţiei acestei ordonanţe, Comisia care a stabilit pensia a greşit împărţind perioada de detenţie şi represiune (şi folosind un mod de calcul diferit). 3 ihâiăJori saqll nl .steeos
Reclamantul a contestat decizia, dar i s-a respins contestaţia. Prin sentinţa civilă nr. 1326/1999, Curtea a admis acţiunea, a anulat decizia nr. 582/1997 emisă de Comisia de contestaţii de pe lângă DGMPS şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie care să ia în calcul indemnizaţia de 60.000 lei lunar pentru întreaga perioadă 16.04.1949-10.05.1970.
La pronunţarea acestei sentinţe s-a avut în vedere faptul că atunci când pârâta a calculat indemnizaţia cuvenită reclamantului numai pentru perioada de detenţie 5 ani şi 18 zile, în baza art. 3 din D-L. 118/1990, modificat prin O.U.G. nr. 41/1997, a ignorat dispoziţiile art. 8 din decret care îi erau aplicabile reclamantului. Astfel, potrivit acestui text de lege, beneficiază de prevederile art. 1 din actul normativ sus-menţionat şi persoanele care fac dovada, cu hotărâre judecătorească de constatare, că nu şi-au putut exercita profesia sau ocupaţia cât timp au fost urmărite de organele de represiune din motive politice.
Prin decizia civilă nr. 781/1992 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a stabilit că perioada de represiune este cuprinsă între 16.04.1949-10.05.1970, iar cea de detentie între 6.12.1949-24.12.1954, toată perioada fiind de 20 de ani şi 24 zile. Pârâta avea obligaţia să respecte această hotărâre, care are putere de lege şi să-i calculeze indemnizaţia pentru întreaga perioadă şi nu numai pentru cea de detenţie.
Notă: Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia civilă nr. 1913/2001 a respins recursul.
Prin decizia civilă nr. 639/2001 s-a respins şi contestaţia în anulare formulată de pârâtă. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 1326/1999)
