Sentinţă civilă
Acte ale autorităţilor publice
Deoarece alegerea vicepreşedintelui consiliului judeţean, constituie un imperativ legal care are ca finalitate realizarea administraţiei publice locale în interesul colectivităţii (art.87 din L.215/2001), se impune ca întreaga procedură de alegere să se desfăşoare în conformitate cu principiul legalităţii, consemnat în art.2 alin.1 din L.215/2001.
Deoarece alegerea vicepreşedintelui consiliului judeţean, constituie un imperativ legal care are ca finalitate realizarea administraţiei publice locale în interesul colectivităţii (art.87 din L.215/2001), se impune ca întreaga procedură de alegere să se desfăşoare în conformitate cu principiul legalităţii, consemnat în art.2 alin.1 din L.215/2001.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com. şi de cont. adm., sent. nr. 55/16 februarie 2009)
Prin acţiunea în administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul M. G. a chemat în judecată pe pârâţii C. J. Bistriţa-Năsăud, R. L. M., în calitate de preşedinte al C. J. Bistriţa-Năsăud şi R. I., în calitate de secretar al C. J. Bistriţa-Năsăud şi a solicitat ca pârâtul de rândul II să fie obligat să dispună înregistrarea şi trimiterea spre verificare către Instituţia Prefectului a hotărârii „luată” de C. J. Bistriţa-Năsăud în data de 4 iulie 2008 prin care reclamantul a fost ales vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, iar pârâtul de rând III să fie obligat să înregistreze şi să trimită aceeaşi hotărâre Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată în fapt că prin Dispoziţia nr.115/25 iunie 2008 (f.109), preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud a convocat pentru data de 4 iulie 2008, şedinţa de constituire a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, având pe ordinea de zi un număr de 5 puncte, printre care şi alegerea vicepreşedinţilor Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, conform proiectului de hotărâre de la punctul 4 al ordinei de zi. În vederea îndeplinirii procedurilor legale de constituire a autorităţii administraţiei publice locale au fost invitaţi la şedinţă – cu respectarea disp.art.94 alin.5 cu referire la art.89/1 şi urm. din L.215/2001, republicată – consilierii declaraţi aleşi (f.110, 111).
Astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la 4 iulie 2008, în cadrul şedinţei de constituire a consiliului judeţean s-au validat mandatele consilierilor aleşi, s-a depus jurământul, după care s-a trecut la punctul privind alegerea vicepreşedinţilor (f.112-114). Conform votului exprimat de consilieri, alegerea vicepreşedinţilor urma să se facă în modalitatea emiterii a două buletine de vot pentru fiecare vicepreşedinte (f.114, propunere P. A. D.) în condiţiile în care s-a constatat existenţa a două candidaturi: G. M. şi L. I.
După redactarea buletinelor de vot, preşedintele a anunţat că alegerea vicepreşedinţilor se va face prin vot secret, conform art.101 alin.2 din L.215/2001, iar secretarului judeţului a explicat tehnica de votare (f.115).
În urma sesizării faptului că nu se respectă procedura de vot întrucât se votează „la vedere”, preşedintele consiliului judeţean a solicitat respectarea dispoziţiilor legale în materie, după care – exprimându-se opinia că „ai dreptul la vot secret, nu te poate obliga nimeni, nici preşedintele consiliului judeţean ….”, (consilier P. A. D.) – preşedintele de şedinţă a suspendat şedinţa de votare şi a declarat şedinţa închisă (f.116).
După cum rezultă din procesul verbal încheiat „cu ocazia continuării şedinţei Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud din 4 iulie 2008” (f.119-121), în prezenţa a 17 consilieri, şedinţa a continuat şi s-a ales un nou preşedinte de şedinţă – P. A. D.. S-a procedat la alegerea unui secretariat tehnic, s-au emis 17 buletine de vot pentru fiecare din candidaţii propuşi (M. G. şi P. A. D., după care s-a procedat la vot, constatându-se că reclamantul M. G. a fost ales cu 17 voturi, iar celălalt candidat nu a obţinut nici un vot „pentru”. Faţă de situaţia creată s-a propus un nou candidat (B. M.), care a fost ales cu 17 voturi din 17. Consiliul, în alcătuirea rămasă după suspendarea şedinţei de către preşedinte, a „suplimentat” ordinea de zi şi a procedat la „constituirea comisiilor de specialitate”, la „nominalizarea” candidaţilor, alegerea acestora şi a organelor lor de conducere.
În condiţiile menţionate mai sus, au fost redactate hotărâri în care se consemnează alegerea în funcţia de vicepreşedinte a consilierilor M.G. şi B.M.A., hotărâri care au fost depuse la Consiliul Judeţean „în atenţia d-lui secretar al judeţului R. I., în vederea realizării procedurilor stabilite prin lege” (f.16). Adresa de înaintare a hotărârilor în cauză este înregistrată la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud cu nr. 4146/9 iulie 2008 sub semnătura „Preşedinte de şedinţă desemnat, P. A. D. – consilier judeţean”.
Hotărârea privind alegerea reclamantului în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud este semnată de acelaşi consilier, în calitate de „preşedinte de şedinţă”, dar nu este contrasemnată de secretarul judeţului, pârâtul R. I.
Sub numărul 4148/9 iulie 2008, secretarul judeţului a înaintat Instituţiei Prefectului – Judeţul Bistriţa-Năsăud hotărârile adoptate în data de 4 iulie 2008 de Consiliul Judeţean, prefectul constatând că acestea nu au număr de înregistrare şi nici sigiliul consiliului judeţean, motiv pentru care a solicitat secretarului judeţului să reînainteze hotărârile „până la data de 21 iulie 2008…cu respectarea prevederilor legale” (f.39, 40).
Faţă de situaţia rezultată, consilierul P. A. D. şi reclamantul s-au adresat consiliului judeţean, preşedintelui consiliului judeţean şi secretarului judeţului cu cereri prin care au solicitat înregistrarea hotărârii în discuţie şi înaintarea acesteia Instituţiei Prefectului (f.6-12).
Preşedintele consiliului judeţean şi secretarul judeţului au răspuns cererilor formulate, solicitând „revocarea hotărârilor adoptate în şedinţa organizată de dv. (M.G.) în data de 4 iulie 2008….” deoarece le apreciază ca fiind „nelegale şi inexistente prin prisma prevederilor L.215/2001 privind administraţia publică locală”. Adresele şi răspunsurile de mai sus au fost apreciate de instanţă că întrunesc – în ce îl priveşte pe reclamant – condiţiile legale pentru a fi considerate plângeri prealabile, statuându-se că procedura prev.de art.7 din L.554/2004 este îndeplinită (încheiere de şedinţă din 21 noiembrie 2008).
În raport de starea de fapt reţinută mai sus, tribunalul constată că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile de drept material şi procedural conţinute în L.215/2001, legea administraţiei publice locale, republicată, L.554/2004, legea contenciosului administrativ, L.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Legea nr. 52/2003, privind transparenţa decizională în administraţia publică şi Ordonanţa nr. 75/2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităţilor administrativ-teritoriale, după cum vor fi detaliate mai jos.
Stabilirea cadrului procesual al litigiului
Determinarea cadrului procesual al prezentului litigiu se face în raport de obiectul acţiunii în contencios administrativ intentată de reclamant, de apărările pârâţilor, de specificul şi finalitatea procedurii contencioase, în cadrul căreia efectele hotărârii se produc nu doar între părţi – conform principiului relativităţii efectelor sentinţei din procesul civil – ci şi faţă de întreaga colectivitate a judeţului datorită atribuţiunilor conferite de lege vicepreşedintelui consiliului judeţean.
a).Caracterul actului ce se solicită a fi înregistrat.
Pentru soluţionarea judicioasă a cauzei, instanţa stabileşte mai întâi că hotărârea în discuţie este un act care exprimă voinţa juridică unilaterală a celor 17 consilieri judeţeni care „au continuat” şedinţa Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud din 4 iulie 2008, act adoptat în scopul de a da naştere unor drepturi şi obligaţii în sfera colectivităţii locale, pe baza şi în vederea organizării instituţionale pentru respectarea şi executarea efectivă, concretă a legii, evident fiind că alegerea vicepreşedinţilor consiliului judeţean este menită să răspundă imperativului legal rezultat din disp.art.101 alin.1 din L.215/2001, republicată, dar şi pentru a asigura îndeplinirea atribuţiunilor legale şi funcţionării autorităţii administraţiei publice locale (art.91-108 L.215/2001).
Faţă de statuarea de mai sus, rezultă că hotărârea în discuţie are un caracter normativ evident, caracter definit de art.3 lit.a din L.52/2003 prin aceea că are aplicabilitate generală, fiind aptă să producă efecte juridice la nivelul întregii colectivităţii locale. Din perspectiva definiţiei legale, susţinerea reclamantului că hotărârea în cauză este un act administrativ individual, nu poate fi primită, chiar dacă hotărârea vizează vicepreşedintele consiliului judeţean, adică o persoană fizică.
b).Cadrul procesual şi limitele hotărârii ce se pronunţă.
Aşa fiind, chiar dacă obiectul litigiului dedus judecăţii, se susţine a fi „obligaţia de a face” – de a înregistra hotărârea şi a o trimite Instituţiei Prefectului – dat fiind caracterul de interes public al efectelor ce le poate produce actul, ca şi necesitatea respectării principiului legalităţii prev.în art.2 a legii administraţiei publice locale, văzând că pârâţii au invocat în apărare încălcarea legii în adoptarea hotărârii, instanţa va proceda şi la verificarea susţinerilor pârâţilor. Nu este de admis ca apărările pârâţilor să fie ignorate cât timp prin ele se invocă nerespectarea legii, într-o cauză de interes public, mai ales că operaţiunea administrativă a înregistrării hotărârii constituie una din condiţiile de valabilitate a actului administrativ. Că actul este de interes public, rezultă şi din definirea legală a acestui concept (art.2 alin.1 lit.r din L.554/2004), care enumără între chestiunile de interes public şi „realizarea competenţei autorităţilor publice”, ori hotărârea în cauză a fost adoptată tocmai pentru acest scop.
Pe de altă parte, în aceeaşi ordine de idei – după cum chiar reclamantul a susţinut – obiectul acţiunii sale a fost acela prevăzut de art.8 alin.1 teza finală, respectiv să se stabilească că este vătămat într-un drept legitim al său prin „refuzul de efectuare a unei operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului ori interesului său legitim”. Din moment ce acesta este obiectul acţiunii, instanţa este obligată să stabilească dacă dreptul sau interesul ce se cere promovat este legitim şi dacă refuzul înregistrării hotărârii constituie un abuz ori este legalmente justificat.
Fiind în procedura contenciosului administrativ guvernat de disp.L.554/2002, regulile sunt cele prevăzute de această lege şi nu de dispoziţiile de drept civil.
Este de principiu că orice hotărâre judecătorească, pentru a răspunde exigenţelor de legalitate şi temeinicie trebuie să analizeze (printre altele) susţinerile reclamantului, apărările pârâtului (excepţii, apărări pe fond etc.) prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile speţei deduse judecăţii. Din moment ce reclamantul solicită obligarea pârâţilor să efectueze o operaţiune administrativă pentru ca actul să dobândească valenţe de legalitate şi să producă efecte, iar pârâţii susţin că refuzul lor este întemeiat pentru că hotărârea s-a adoptat cu încălcarea legii şi invocă disp.art.18 alin.2 din L.554/2004 ca temei al apărării formulate, tribunalul nu poate să se situeze în afara susţinerilor părţilor, mai ales că există o dispoziţie legală expresă.
Pentru considerentele de mai sus şi pentru cele care urmează să fie redate ulterior, tribunalul respinge ca neîntemeiate susţinerile reclamantului conform cărora instanţa nu poate să se pronunţe asupra condiţiilor de adoptare a hotărârii şi nici asupra desfăşurării votului, ori a şedinţei de consiliul, mai ales că reclamantul însuşi susţine că cei 17 consilieri au adoptat hotărârea cu respectarea legii „şedinţa de consiliu a fost perfect legal constituită şi s-a desfăşurat în legalitate pe tot parcursul ei (hotărârile fiind de asemenea legale), în ciuda faptului că preşedintele consiliului judeţean a părăsit sala de şedinţă împreună cu o parte din consilieri”.
În considerarea principiilor procedurale enunţate şi a disp.art.18 alin.2 din L.554/2004, instanţa stabileşte că legalitatea hotărârii în discuţie este condiţionată şi de îndeplinirea unor operaţiuni administrative, printre care înregistrarea actului.
Înregistrarea actului administrativ este o condiţie de valabilitate a acestuia şi neefectuarea ei afectează legalitatea hotărârii în discuţie, acesta fiind şi motivul pentru care reclamantul a formulat acţiunea.
Din perspectiva principiului stabilirii adevărului în cauza dedusă judecăţii, pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei acţiunii, a existenţei reale a vătămării dreptului sau interesului legitim al reclamantului, instanţa statuează că se impune – în concret – să se stabilească dacă refuzul înregistrării hotărârii este un abuz sau se justifică, după cum actul administrativ a fost adoptat în condiţii de legalitate sau de ilegalitate. Este clar că dacă s-au respectat procedurile legale anterioare operaţiunii de înregistrare actul este valid şi refuzul înregistrării constituie un abuz, după cum – tot atât de evident este – că refuzul este întemeiat, fiind motivat de interesul public, în cazul în care hotărârea s-a adoptat fără respectarea integrală a legii.
Scopul procedurii contenciosului administrativ este acela de a verifica legalitatea actelor administrative în raport cu drepturile recunoscute, precum şi cu interesul legitim public sau interesul legitim privat, motiv pentru care este de neconceput ca un act administrativ emis sau adoptat în condiţii de legalitate deplină să nu producă efecte, după cum, nu poate fi admis ca un act ilegal să fie înregistrat şi publicat pentru a produce efecte.
De aceea, instanţa stabileşte că este neavenită susţinerea reclamantului potrivit căreia instanţa nu se poate pronunţa asupra legalităţii operaţiunilor administrative (prev.de art.18 alin.2 din L.554/2004) din moment ce obiectul acţiunii este obligarea la efectuarea unei astfel de operaţiuni. Chiar dacă prin acţiune nu se solicită analiza legalităţii actului, conform art.18 alin.2 L.554/2004 „Instanţa este competentă să se pronunţe….asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza actului supus judecăţii”, ori actul supus judecăţii este hotărârea de alegere a reclamantului, hotărâre ce se cere a fi înregistrată în registrul special.
Justificarea existenţei textului de mai sus este aceea ca instanţa nesesizată cu o cerere care se referă la valabilitatea actului administrativ (art.18 alin.1), să se poată pronunţa (în baza art.18 alin.2) asupra legalităţii actului, constatând în considerente că actul este legal sau ilegal, fără ca prin dispozitiv să decidă înlăturarea actului stabilit a fi ilegal.
c).Tutela administrativă a prefectului nu include atributul de judecată asupra actului administrativ.
Tribunalul nu poate primi nici teza susţinută de reclamant, conform căreia instituţia tutelei administrative împiedică instanţa să constate legalitatea sau ilegalitatea actului în condiţiile speţei date pentru că s-ar substitui „instituţiei prefectului”.
Conform dispoziţiilor art. 115 alin. 4, 5, 7 din Legea nr. 215/2001 republicată, hotărârile consiliului judeţean se comunică în mod obligatoriu prefectului, (şi nu Instituţiei Prefectului, care constituie altă entitate), de către secretarul judeţului pentru a fi supuse controlului de legalitate al prefectului. În baza dispoziţiilor art. 123 alin. 5 din României, a art. 26/1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, şi a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prefectul poate ataca în faţa instanţei de contencios administrativ un act al consiliului judeţean pentru a cere anularea lui pentru motive de nelegalitate.
Prefectul nu poate să anuleze actul considerat nelegal, el dispune doar de dreptul de a sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care apreciază că actul este ilegal, singurul efect constând în suspendarea de drept a respectivului act. Rolul prefectului se rezumă la efectuarea unui control administrativ activ, prealabil introducerii acţiunii în faţa instanţei de judecată, instanţa singură având atributul de a se pronunţa asupra legalităţii actului, în condiţiile Legii contenciosului-administrativ.
Rezultă că, rezolvând cauza şi pe baza art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanţa nu se substituie atribuţiunilor prefectului, ci pronunţă una din soluţiile legale expres prevăzute de acest text.
În plus, întrucât a fost sesizată instanţa de contencios administrativ şi potrivit spiritului şi literei Legii nr. 544/2004 se impune controlul de legalitate al hotărârii, prefectul nu mai poate exercita tutela administrativă pentru că – pe de o parte – aceasta este anterioară controlului judecătoresc şi – pe de altă parte – a rămas fără obiect, din moment ce instanţa a fost sesizată pe o altă cale, iar tutela administrativă constă, exclusiv, în exercitarea dreptului de a sesiza instanţa.
Având în vedere atribuţiunile pe care legea le conferă prefectului, tribunalul a apreciat că nu este utilă cauzei admiterea cererii pârâţilor de a introduce în litigiu acest subiect de drept, conform art. 16/1 din Legea nr. 554/2004, republicată.
d).Legalitatea actului ce se cere a fi înregistrat.
Faţă de dezlegările date de tribunal problemelor de drept de mai sus, urmează ca cererea reclamantului să fie analizată în raport de legalitatea actului ce se solicită a fi înregistrat, stabilit fiind că este de interes public să fie verificată legalitatea actului, din moment ce după înregistrare el poate fi publicat şi, în consecinţă, poate produce efecte juridice în cadrul colectivităţii locale (art. 49 din Legea nr. 215/2001 republicată).
Astfel, cum rezultă din dispoziţiile art. 82 alin. 2, art. 892 alin. 1, art. 96 alin. 1 şi alin. 3, art. 104 alin. 3 lit. A din Legea 215/2001 rep., şedinţele consiliului judeţean (ordinare sau extraordinare) sunt conduse de preşedintele consiliului judeţean.
Dispoziţiile legale anterior enumerate instituie o regulă aplicabilă tuturor şedinţelor consiliului judeţean, iar excepţiile de la această regulă sunt – evident – de strictă aplicabilitate, în situaţiile menţionate de lege, şi anume: în cazul suspendării preşedintelui consiliului judeţean, conducerea şedinţelor va fi exercitată de vicepreşedintele desemnat prin vot secret al majorităţii consilierilor în funcţie; dacă preşedintele lipseşte din alte cauze, el va desemna pe vicepreşedintele care va exercita atribuţia în locul său (art. 107 din Legea nr. 215/2001); numai dacă vicepreşedintele desemnat în condiţiile art. 107 din lege lipseşte, din motive întemeiate, şedinţa va fi condusă de celălalt vicepreşedinte sau de un consilier ales cu votul majorităţii consilierilor judeţului prezenţi (art. 96 alin. 2).
Nici unul din cazurile de excepţie prevăzute de lege nu este aplicabil situaţiei de speţă, deoarece consiliul judeţean s-a aflat în ipoteza prevăzută de lege la art. 87-90, respectiv în şedinţa de constituire, nefiind ales nici un vicepreşedinte …. În situaţia specială dată, de la regula prevăzută de art. 88 alin. 2 şi art. 892 din lege nu există nici o excepţie, fie şi pentru că această situaţie este ea însăşi una excepţională. Dacă şedinţa de constituire şi de alegere a vicepreşedinţilor ar putea fii condusă de un consilier, atunci pentru textul-regulă ar exista o altă excepţie expres prevăzută. Ori, excepţii au fost instituite numai în cadrul secţiunii a 3-a referitoare la funcţionarea consiliului judeţean (art. 107, cu referire la art. 96), nu şi în secţiunea I care reglementează constituirea consiliului judeţean în cadrul căreia legea cuprinde regula conducerii şedinţei de preşedintele consiliului judeţean (art. 88 alin. 2 şi art. 892).
Faţă de dispoziţiile legale de mai sus, alegerea consilierului P. A. D. ca preşedinte de şedinţă s-a făcut cu încălcarea procedurilor prevăzute de lege ceea ce face ca întreaga desfăşurare a şedinţei să fie în afara legii, iar nerespectarea regulilor procedurale la emiterea sau adoptarea unui act administrativ determină ilegalitatea acelui act.
Din procesul-verbal întocmit pentru etapa de „continuare” a şedinţei rezultă că votarea pentru alegerea vicepreşedintelui s-a făcut pe buletine de vot, dar nu se consemnează dacă exprimarea votului s-a făcut în mod secret sau „la vedere” după cum au solicitat şi au votat iniţial cei 17 consilieri (susţinerile din acţiune şi menţinerile din procesul-verbal încheiat anterior întreruperii şedinţei).
În conformitate cu dispoziţiile art. 90 raportat la art. 34 alin. 2 din Legea 215/2001 constituirea consiliului judeţean trebuia constatată prin hotărâre.
Hotărârea constituie actul administrativ adoptat de organul administraţiei care materializează voinţele unilaterale ale consilierilor care au depus jurământul, consemnarea în procesul verbal de şedinţă a declaraţiei preşedintelui privind legala constituire a consiliului judeţean neputând suplini inexistenţa actului în formă materială din care să rezulte că emană (că este adoptat) de organul administrativ prin voinţa colectivă a acestuia. Orice concluzie contrară este de neadmis cât timp textul legii nu lasă loc de interpretări.
În condiţiile în care „consiliul judeţean alege dintre membrii săi doi vicepreşedinţi”, iar hotărârea privind constatarea constituirii consiliului nu este materializată şi înregistrată în registrul special, este greu de stabilit că o hotărâre privind alegerea vicepreşedintelui acelui organ administrativ trebuie sau nu înregistrată….
Din procesul verbal încheiat pentru faza de continuare a şedinţei, din celelalte acte ale dosarului şi din susţinerile reclamantului rezultă că în sală au rămas 17 consilieri judeţeni, iar în urma numărării voturilor s-au constatat 17 voturi „pentru” alegerea în calitate de vicepreşedinte a reclamantului şi nici un vot pentru celălalt candidat iniţial, după care candidatul nou propus a întrunit tot 17 sufragii. Situaţia consemnată în acte demonstrează că cei doi vicepreşedinţi declaraţi aleşi şi-au exprimat votul în favoarea alegerii lor, exercitarea votului într-o situaţie ce priveşte personal pe cel care votează având un caracter cel puţin imoral.
Aserţiunea reclamantului referitoare la sistarea neregulamentară a şedinţei de către preşedinte şi indicarea în acest sens a art.8 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, nu poate fi primită întrucât regulamentul în cauză are valabilitate numai pentru organizarea şi funcţionarea consiliului care l-a adoptat, fiind act emis de acel consiliu. Fiecare consiliu adoptă un regulament propriu, normele din regulamentul vechiului consiliu neaplicându-se pentru situaţia tranzitorie de până la intrarea în funcţiune a noului consiliu şi nici după ce acesta s-a constituit legal. Pentru situaţii de acest gen, singurele norme ce trebuie avute în vedere sunt cele existente în Legea 215/2001, în secţiunea referitoare la constituirea consiliului judeţean.
Chiar dacă teza suspendării nestatutare a şedinţei din data de 4 iulie 2008, s-ar susţine, faţă de condiţiile de nelegalitate în care s-a desfăşurat alegerea vicepreşedintelui, soluţia instanţei nu poate fi alta, nefiind de conceput înregistrarea unui act administrativ adoptat în afara procedurilor legale.
Esenţial pentru speţa dedusă judecăţii este că alegerea reclamantului în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud nu s-a desfăşurat cu respectarea cadrului instituţional legal, iar acest fapt invalidează operaţiunile desfăşurate şi determină nelegalitatea hotărârii prin care se constată această alegere.
Hotărârea fiind ilegală prin prisma tuturor celor de mai sus, instanţa apreciază că nu este necesară analiza teoriei inexistenţei actului susţinută de pârâţi.
Sunt neîntemeiate şi susţinerile pârâţilor referitoare la rămânerea fără obiect a acţiunii reclamantului ca urmare a trimiterii hotărârii în discuţie la prefect, deoarece hotărârea nu era înregistrată în registrul special.
Văzând considerentele instanţei cu privire la hotărârea în discuţie, precum şi cererea ca această hotărâre să fie înregistrată la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud cu obligarea pârâţilor de rând 2 şi 3 de a îndeplini această operaţiune administrativă, se va respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, întrucât interesul reclamantului era evident – acela ca sentinţa să fie opozabilă pârâţilor de rând 1.
În raport de toate cele de mai sus, acţiunea reclamantului urmează să fie respins ca neîntemeiată.
