– art.31 din Legea nr.85/2006 privind procedura inolvenţei
– art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei
Art. 31 din Legea 85/2006 – 1 Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza, cuantumul şi temeiul creanţei;
Art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006 – prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile, iar pct. 12 valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat;
Decizia nr.687 din data de 24 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Creditoarea AFPM Ploieşti a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC MI & S. P. SRL,în temeiul art. 3 din privind procedura insolvenţei şi art. 197 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În motivarea cererii s-a arătat că debitoarea datorează bugetului de stat suma de 34.172 lei reprezentând impozite/ taxe şi amenzi stabilite potrivit legislaţiei fiscale, dovedită cu titlurile de creanţă ataşate cererii.
Prin sentinţa nr. 180 din data de 2 februarie 2011 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Prahova a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei, reţinând că pentru deschiderea procedurii de insolvenţă se impune dovedirea îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art.1 şi art. 3 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei.
În baza art. 3 pct.1 lit. a din lege, insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, iar în baza art.3 pct.12 cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 45.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie.
Acest ultim articol privind valoarea prag a creanţei ca şi termenul ce se scurge de la data creanţei au fost modificate prin Legea 169 din 14 iulie 2010 publicată în Monitorul Oficial nr.505 din 21 iulie 2010, care a intrat în vigoare la data de 25 iulie 2010.
Faţă de dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic analizează starea de insolvenţă a societăţii, stare determinată de îndeplinirea condiţiilor amintite mai sus, la momentul la care acesta pronunţă sentinţa.
Modificarea acestor condiţii de către legiuitor, prin norme de drept substanţial şi nu de procedură, obligă instanţă să aplice imediat legea nouă chiar şi cererilor formulate anterior modificărilor legislative menţionate.
Astfel, în situaţia tranzitorie determinată de modificarea valorii prag între data introducerii cererii şi data soluţionării cererii, sunt incidente dispoziţiile legale în vigoare la data la care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii.Prin urmare s-a reţinut că cererea vizând creanţa de 34.172 lei, situată sub valoarea prag prevăzută de lege, de 45.000 lei, nu îndeplineşte condiţia prev. de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006.
Creditoarea AFPM Ploieşti, a declarat recurs, arătând că a solicitat ca debitoarea să fie supusă procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, având în vedere că este titulara unei creanţe constând in datorii către bugetul consolidat al statului în cuantum mai mare de 30.000 RON, valoare prag prevăzută de lege la momentul depunerii cererii, creanţa fiind certă, lichidă si exigibilă, neachitată nici până în prezent ca o consecinţă a stării sale de insolvenţă care durează de peste 30 de zile.
Consideră că judecătorul sindic a apreciat eronat probele administrate în cauza, întrucât valoarea prag a fost majorată de la 30.000 lei la 45.000 lei conform noului act normativ care a intrat în vigoare la dala de 24.07.2010, însă cererea a fost introdusă în data de 28.05.2010, adică cu mult timp înainte de apariţia ultimelor modificări.
Recursul este nefondat .
Dispoziţiile art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/14.07.2010, prevăd că valoarea prag pentru deschiderea procedurii insolvenţei, este de 45.000 lei şi cum creanţa recurentei era de 34.172 lei, creanţa se situa sub valoarea prag prevăzută de lege, la data soluţionării cererii, si ca atare in mod corect şi legal prima instanţă a considerat că valoarea prag ce se are în vedere la declanşarea procedurii este de 45.000 lei.
În mod judicios judecătorul sindic a apreciat că modificarea valorii prag pentru care se poate solicita deschiderea procedurii insolvenţei reprezintă o normă de procedură, de imediată aplicare, inclusiv în perioada tranzitorie, cuprinsă între data înregistrării cererii şi data soluţionării acesteia, fiind evidentă intenţia legiuitorului de a nu se solicita deschiderea procedurii insolvenţei pentru o valoarea modică în actualele condiţii economice de blocaj financiar, urmărindu-se şi degrevarea instanţelor de soluţionarea unor cauze de mică importanţă.
Pe de altă parte, adoptarea acestei soluţii înlătură a ce s-ar putea crea prin aplicarea unui tratament diferenţiat debitorilor aflaţi în aceeaşi conjunctură, înrăutăţindu-se situaţia celor care au o datorie mai mică, dar împotriva cărora ar trebui deschisă procedura insolvenţei, conform vechii legi, în raport cu cei care ar avea o datorie mai mare, în speţă de peste 30.000 lei, dar nu ar intra sub incidenţa Legii nr. 85/2006 rep., aşa cum a fost modificată la data de 24.07.2010 prin OUG nr. 169/2010.
