– art. 32 alin. 2 şi art. 8 alin. 1 raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) din privind procedura insolvenţei.
Împotriva încheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opoziţie de către creditori, opoziţie ce se soluţionează de judecătorul sindic prin sentinţă.Numai împotriva sentinţei pronunţată de judecătorul-sindic în soluţionarea opoziţiei, se poate formula recurs, ce se soluţionează de Curtea de Apel.
Decizia nr-325 din data de 15 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin cererea formulată la data de 12.10.2010 debitoarea SC K SRL a solicitat să fie supusă procedurii generale de , manifestându-şi intenţia de a-şi lichida averea.
Prin încheierea din data de 22 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a admis cererea debitoarei şi în temeiul art.32 alin 1 din Legea privind procedura insolvenţei a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva acesteia, a desemnat administratorul judiciar, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 20 din lege, fiind dispuse, totodată, şi celelalte măsuri prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a constatat că societatea debitoare se află în încetare de plăţi, iar în cauză sunt îndeplinite condiţiile 27-30 şi art. 1 alin.2 lit. f din Legea privind procedura insolvenţei, pentru admiterea cererii debitorului şi deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva sa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea SC S C SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa de fond a admis cererea fără a avea în vedere că această cerere, însoţită de înscrisuri prin care se manifesta convingerea debitoarei că îşi poate continua activitatea şi va putea susţine o reorganizare cu plata datoriilor fără sprijin extern, este prematură şi formulată cu rea-credinţă, în dauna unora dintre creditori.
Întrucât debitoarea are datorii imense către creditori, iar în cazul societăţii recurente, au fost emise mai multe bilete la ordin refuzate la plată, o filă CEC de asemenea refuzată la plată, recurenta apreciază că reaua-credinţă este dovedită şi prin faptul că societatea debitoare a refuzat chiar şi returnarea mărfii neplătite, iar starea de insolvenţă nu provine din imposibilitatea valorificării mărfurilor cumpărate de la furnizori.
Acest refuz de returnare a mărfii neplătite nu poate avea decât 2 explicaţii: ori marfa a fost vândută, ceea ce denotă faptul că există cumpărători, iar comerţul său se desfăşoară în bune condiţii, cu suficiente încasări, ori marfa nu a fost vândută, iar debitoarea speră să înşele creditorii, redirecţionând contravaloarea către alte direcţii decât acoperirea creanţelor. În ambele cazuri, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este promovată cu rea-credinţă, pentru beneficiile proprii ale debitorului, în dauna creditorilor.
La termenul din data de 25 ianuarie 2011, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Examinând excepţia invocată, asupra căreia Curtea trebuie să se pronunţe mai întâi, potrivit dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, s-au reţinut următoarele:
Prin încheierea recurată, pronunţată de Tribunalul Prahova, la data de 22 octombrie 2010, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a intimatei debitoare SC K.SRL, la cererea acesteia, cu efectuarea notificărilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, şi posibilitatea creditorilor de a se opune deschiderii procedurii prin formularea opoziţiei în termen de 10 zile de la primirea notificării.
Împotriva încheierii de deschidere a procedurii generale de insolvenţă a promovat recurs creditoarea SC S şi C SA, care a susţinut că a formulat şi opoziţie împotriva încheierii respective.
Potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei “În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariţiei stării de insolvenţă”.
Prin urmare, împotriva încheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului, se poate formula opoziţie de către creditori, opoziţie ce se soluţionează de judecătorul sindic prin sentinţă.
Conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85//2006, raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) împotriva sentinţei pronunţată de judecătorul-sindic în soluţionarea opoziţiei, se poate formula recurs, ce se soluţionează de Curtea de Apel.
Procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, de formulare şi soluţionare a opoziţiei creditorilor la încheierea de deschidere a procedurii la cererea debitorilor, şi ulterior de formulare a recursului împotriva sentinţei de soluţionare a opoziţiei, este imperativă, creditorul neavând posibilitatea de a formula recurs împotriva încheierii de deschidere a procedurii, ci numai împotriva sentinţei de soluţionare a opoziţiei.
Mai mult, deschiderea procedurii în baza art. 32 alin. 1 din lege se face la cererea debitorului, procedura fiind necontencioasă, recurenta neavând calitateea de parte la fond pentru a putea ataca încheierea respectivă cu recurs.
Pentru aceste motive, Curtea a admis excepţia invocată din oficiu şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins recursul ca inadmisibil.
