Legea nr. 85/2006, art. 16 alin. (5), art. 19 alin. (2), art. 24
Din coroborarea prevederilor art. 24 cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) din rezultă că, în adevăr, pentru a decide desemnarea unui lichidator, fie în sensul confirmării lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, fie în sensul desemnării altui lichidator, legea prevede o majoritate specială, derogatorie de la dispoziţiile art. 15 alin. (1), respectiv votul creditorilor care deţin 50% din valoarea totală a creanţelor.
Este adevărat că prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 permit modificarea componenţei comitetului creditorilor, pe parcursul derulării procedurii insolvenţei, însă numai pentru motivele prevăzute de acest text de lege [pentru ca normele prevăzute la alin. (4) să fie respectate în toate fazele procedurii]. Cu alte cuvinte, este posibilă schimbarea componenţei atunci când în comitet nu mai sunt reprezentate toate categoriile de creditori, când valoarea creanţelor deţinute de membri nu se mai încadrează în primele 20 (urmare admiterii contestaţiilor, distribuirilor de sume în cadrul procedurii ş.a.m.d.) şi nu potrivit intereselor de moment.
C.A. Galaţi, dec. corn. nr. 516 din 22 iunie 2011,
nepublicată
Prin sentinţa nr. 714 din 7 iulie 2010, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul Tribunalului Brăila, având ca obicct procedura insolvenţei debitoarei SC G.S. SRL Brăila, s-au respins ca nefondate contestaţiile formulate
de crcditorii SC E.P. SRL Brăila şi SC A. SRL Brăila, împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 8 iunie 2010. Pentru a hotărî astfel, jude-cătorul-sindic a reţinut că cei doi crcditori, prin contestaţiile formulate, au invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a dispus intrarea debitoarei în procedura falimentului, întrucât debitoarea îşi declarase intenţia de reorganizare. A mai reţinut judecătorul-sindic că cei doi crcditori au contestat greşita desemnare, în şedinţa adunării creditorilor din 8 iunie 2010, a comitetului creditorilor şi a preşedintelui comitetului creditorilor, hotărârile fiind luate cu greşita aplicare a prevederilor Legii nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a reţinut că sentinţa pronunţată de judecătorul-sindic, referitoarea la intrarea debitoarei în procedura falimentului, nu poate fi criticată decât pe calea promovării căii de atac a recursului, iar nu printr-o
ccrcre având ca obicct desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor. In ce priveşte confirmarea lichidatorului judiciar, a reţinut că acesta a fost desemnat prin sentinţa nr. 40 din 8 aprilie 2010 odată cu deschiderea procedurii falimentului. Ca atare, discutarea legalităţii desemnării lichidatorului judiciar în adunarea generală a creditorilor şi confirmarea acestuia este inadmisibilă.
In ce priveşte schimbarea componenţei comitetului creditorilor, judecătorul-sindic a reţinut că acesta este atributul exclusiv al adunării creditorilor, iar hotărârea adunării creditorilor, sub acest aspect, nu poate fi cenzurată de judecătorul-sindic.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC A. SRL Brăila.
Prin decizia nr. 709 din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de crcditoarea SC A. SRL Brăila împotriva sentinţei nr. 714 din 7 iulie 2010 a Tribunalului Brăila, a casat sentinţa recurată şi a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă pentru motivele următoare:
în primul rând, judecătorul-sindic a apreciat în mod greşit că, prin contestaţiile formulate, creditorii au criticat sentinţa nr. 40 din 8 aprilie 2010, prin care s-a dispus intrarea debitoarei SC G.S. SRL în procedura falimentului. Din conţinutul contestaţiilor nu rezultă că s-ar fi formulat o atare critică. In realitate, judecătorul-sindic a fost învestit cu o acţiune în anulare a hotărârilor adunării creditorilor din 8 iunie 2010, în condiţiile art. 11 alin. (1) lit. m) şi art. 14 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 85/2006. Concret, în adunarea creditorilor din 8 iunie 2010 s-au adoptat două hotărâri, după cum urmează: desemnarea lichidatorului judiciar în prima şedinţă a adunării creditorilor ulterioară intrării în faliment, în condiţiile art. 24 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, precum şi înlocuirea comitetului creditorilor, desemnat anterior de adunarea creditorilor. Cele două hotărâri au fost contestate pentru motive de nelegalitate, de către creditorii care au votat
împotriva luării hotărârilor respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal, în condiţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la hotărârea dc desemnare a lichidatorului judiciar, con-testatorii au susţinut că prin derogare de la prevederile art. 15 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare a creanţelor prezente, în cazul desemnării lichidatorului judiciar, legea cerând o majoritate specială, respectiv 50% din valoarea totală a creanţelor, conform art. 24 raportat la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Judecătorul-sindic a refuzat, practic, să analizeze critica dc nelegalitate formulată în condiţiile art. 24 raportat la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, susţinând, în esenţă, că nu poate cenzura acest aspect, întrucât lichidatorul a fost desemnat prin sentinţa nr. 40/2010. Instanţa de recurs a reamintit faptul că prin hotărârea ce dispune trecerea în faliment, judecătorul-sindic desemnează, doar, lichidatorul provizoriu în condiţiile art. 24 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006. Acesta administrează procedura doar până la confirmarea, sau după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor. Or, în adunarea creditorilor din 8 iunie 2010, chiar această hotărâre dc confirmare a lichidatorului judiciar provizoriu a fost adoptată, iar această hotărâre a fost contestată sub aspecte de nelegalitate, referitoare la neîntrunirea votului titularilor de creanţe care să reprezinte 50% din valoarea totală a creanţelor. Ca atare, judecătorul-sindic a confundat desemnarea provizorie a lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic cu desemnarea definitivă de către adunarea creditorilor şi a refuzat în mod nelegal să soluţioneze acţiunea în anulare cu care a fost învestit.
Cât priveşte hotărârea referitoare la schimbarea componenţei comitetului creditorilor, aceasta a fost contestată sub aspectul mai multor temeiuri de nelegalitate şi anume: nelegalitatea înlocuirii comitetului creditorilor ales de adunarea creditorilor, în condiţiile în care nu erau întrunite condiţiile art. 16 alin. (5), nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 16 alin. (4), doi dintre creditorii desemnaţi în comitet nu s-au oferit voluntar, nu sunt reprezentate toate categoriile dc creanţe ş.a.m.d. Şi acţiunea privind nelegalitatea acestei hotărâri a fost omisă a fi analizată de judecătorul-sindic, susţinând, fară niciun temei, că aceste critici nu vizează nelegalitatea, respectiv pretinsa încălcare a unor dispoziţii din Legea nr. 85/2006, ci cenzurarea oportunităţii unor decizii manageriale.
Procedând în modul sus-arătat, judecătorul-sindic, practic, nu a soluţionat acţiunile în anulare hotărâri ale adunării creditorilor, cu care a fost legal învestit.
Prin sentinţa nr. 183 din 14 martie 2011 a Tribunalului Brăila, în rejude-care, s-a admis în parte cererea formulată de creditoarea SC A. SRL Brăila. S-au anulat în parte hotărârile adoptate în adunarea creditorilor debitoarei
SC G.S. SRL Brăila din 8 iunie 2010, respcctiv hotărârea referitoare la înlocuirea comitetului creditorilor. S-a menţinut comitetul creditorilor desemnat anterior. Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut următoarele: Potrivit art. 15 din Legea nr. 85/2006, şedinţa adunării creditorilor poate avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului. Din analiza pro-cesului-verbal rezultă că la şedinţa din 8 iunie 2010 au fost reprezentate 72,86% din creanţe. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol, teza următoare, deciziile se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii. Faţă de datele din procesul-verbal, atât pentru pct. 1, cât şi pentru pct. 2, au votat favorabil 48,96% din creanţe. Sub acest aspect hotărârea Adunării Generale din 8 iunie 2010 este legală. Totuşi verificând legalitatea problemelor aflate în discuţia A.G în cauză, tribunalul a observat că potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor este desemnat provizoriu de judecătorul-sindic în momentul deschiderii proccdurii insolvenţei, Adunarea Generală putându-1 înlocui doar la prima şedinţă, care are loc la data fixată de judecătorul-sindic, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe. In consccinţă, la data dc 8 iunie 2010, dată ulterioară intrării în faliment a debitoarei, nu se mai putea vorbi de prima şedinţă a adunării creditorilor şi prin urmare este nelegală înlocuirea comitetului creditorilor realizată la 8 iunie 2010. Aşa fiind, sub acest aspect a fost admisă cererea creditoarei şi a fost anulată dispoziţia de înlocuire a comitetului creditorilor debitoarei SC. G.S. Brăila, rămânând în vigoare Comitetul Creditorilor desemnat cu respectarea dispoziţiilor legii, respectiv AFP Brăila, B.T. Sucursala Brăila şi SC E. P. SRL Galaţi.
Cu privire la pct. 2 al ordinii de zi, tribunalul a constatat că prin discutarea şi votarea acestui punct nu s-au realizat schimbări, respectiv a fost confirmat lichidatorul judiciar desemnat de judecătorul-sindic în momentul intrării în faliment şi a respins ccrerca cu privire la acest punct ca nefondată.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs creditoarele SC A. SRL Brăila şi B.T. SA, Sucursala Brăila. Creditoarea SC A. SRL Brăila a criticat sentinţa recurată sub aspcctul nelegalităţii, pentru următoarele motive: conform art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, confirmarea lichidatorului judiciar se discută şi se aprobă în adunarea creditorilor, abia ulterior judecătorul-sindic pronunţând o încheiere de confirmare şi nu invers. A mai susţinut recurenta că, potrivit art. 19 alin. (2), confirmarea administratorului sau lichidatorului judiciar se decide cu votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor. Cum hotărârea de confirmare a fost luată cu 48,96% din valoarea totală a creanţelor, lichidatorul desemnat provizoriu nu a fost confirmat, astfel că se impune anularea în totalitate a hotărârilor adoptate în adunarea creditorilor din 8 iunie 2010.
Creditoarea B.T. SA, Sucursala Brăila, a criticat sentinţa recurată sub aspectul nelegalităţii pentru următoarele motive: instanţa de fond a dat o interpretare eronată a prevederilor art. 16 din Legea nr. 85/2006, care se referă la posibilitatea înlocuirii, în cadrul primei adunări a creditorilor, a comitetului provizoriu, numit de judecătorul-sindic. Or, comitetul înlocuit în şedinţa din 8 iunie 2010 nu era cel numit provizoriu de judecătorul-sindic, ci comitetul desemnat în adunarea creditorilor din 29 aprilie 2009. Mai mult, art. 16 alin. (5) teza a Il-a prevede posibilitatea modificării componenţei Comitetului Creditorilor, astfel că interdicţia la care face referire instanţa de fond nu este prevăzută de lege. O atare interdicţie ar aduce atingere drepturilor creditorilor de a-şi alege reprezentanţii în comitet, oricând în cursul procedurii şi le-ar afecta interesele pe care le au în diferite faze ale procedurii insolvenţei. A mai susţinut recurenta că modificarea componenţei comitetului creditorilor a fost o nccesitate, atâta vreme cât, în vcchca componenţă, nu a fost posibilă introducerea de acţiuni în anulare, cu scopul îndestulării creditorilor, unul din membrii comitetului creditorilor anterior fiind în conflict de interese.
Recurenta-crcditoare B.T. SA, Sucursala Brăila, a formulat întâmpinare în raport cu recursul declarat de creditoarea SC A. SRL Brăila, solicitând respingerea acestuia ca nefondat. A susţinut, în esenţă, că prevederile art. 19 alin. (2) teza I stipulează o majoritate spccială, respectiv votul titularilor de creanţe cc reprezintă 50% din valoarea totală a crcanţelor, numai în situaţia în care creditorii hotărăsc înlocuirea lichidatorului judiciar. în cazul confirmării celui desemnat provizoriu de judecătorul-sindic este suficient doar votul majorităţii valorice a titularilor prezenţi, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: în ceea ce priveşte recursul declarat de creditoarea SC A. SRL Brăila a reţinut că, în adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu exccpţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând ccl puţin 30% din valoarea totală a crcanţelor asupra averii debitorului, iar dcciziilc adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii prin valoare, a creanţelor prezente. Din coroborarea prevederilor art. 24 cu dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 rezultă că, în adevăr, pentru a dccidc desemnarea unui lichidator, fie în sensul confirmării lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, fie în sensul desemnării altui lichidator, legea prevede o majoritate specială, derogatorie de la dispoziţiile art. 15 alin. (1), respcctiv votul creditorilor carc deţin 50% din valoarea totală a creanţelor.
în şedinţa adunării creditorilor din 8 iunie 2010, pentru confirmarea lichidatorului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic prin sentinţa nr. 40 din 8 aprilie 2010, au votat doar creditorii ce deţineau 48,96% din valoarea totală a creanţelor, nefiind întrunită majoritatea specială prevăzută de lege.
Insă, prin sentinţa recurată, judecătorul-sindic soluţionând contestaţia prevăzută de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, în mod corect a constatat că nu există niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate. Concret, din coroborarea alin. (3) şi (4) ale art. 19, rezultă că judecătorul-sindic, ulterior şedinţei adunării creditorilor de desemnare a administratorului sau lichidatorului definitiv, are două posibilităţi, şi anume: să numească practicianul desemnat de adunarea creditorilor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor lichidatorului pe care l-a desemnat provizoriu prin sentinţa de intrare în faliment sau să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru numirea lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor. în atare situaţie, este evident că lichidatorul judiciar provizoriu îşi îndeplineşte atribuţiile în continuare, până la confirmarea, sau după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor cu cvorumul valorii creanţelor prevăzute de lege. Judecătorul-sindic, prin sentinţa recurată, a constatat doar că lichidatorul desemnat provizoriu prin sentinţa de intrare în faliment îşi continuă exerciţiul atribuţiilor prevăzute de lege, pronunţând astfel o soluţie legală şi temeinică, a cărei reformare nu se impune.
In ceea ce priveşte recursul declarat de creditoarea B.T. SA, Sucursala Brăila, a constatat că, în mod corect, judecătorul-sindic a reţinut faptul că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru înlocuirea membrilor comitetului creditorilor. Aşa cum corect a reţinut judecătorul-sindic, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic [art. 16 alin. (4) din Legea nr. 85/2006]. Or, în speţă, anterior şedinţei din 8 iunie 2010, acelaşi participant la procedură (adunarea creditorilor) desemnase un comitet în şedinţa din 29 aprilie 2009. Este adevărat că prevederile art. 16 alin. (5) permit modificarea componenţei comitetului creditorilor pe parcursul derulării procedurii insolvenţei, însă numai pentru motivele prevăzute de acest text dc lege [pentru ca normele prevăzute la alin. (4) să fie respectate în toate fazele procedurii]. Cu alte cuvinte, este posibilă schimbarea componenţei atunci când în comitet nu mai sunt reprezentate toate categoriile de creditori, când valoarea creanţelor deţinute de membri nu se mai încadrează în primele 20 (ca urmare a admiterii contestaţiilor, distribuirilor de sume în cadrul procedurii etc.). Prin urmare, nu oricând în cursul procedurii componenţa comitetului creditorilor poate fi schimbată, potrivit intereselor de moment, aşa cum în mod eronat susţine recurenta B.T. SA. Eventualul conflict de interese în care s-ar afla unul din membrii comitetului creditorilor îl obligă pe acesta să se abţină de la vot,
în funcţie de chestiunea ce face obiectul dezbaterilor [art. 17 alin. (5) din Legea nr. 85/2006] şi, oricum împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor, contrare intereselor colective ale masei credale, orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor [art. 17 alin. (6) din Legea nr. 85/2006].
